default-logo

„Century’s Witness”. Wallace Carroll și jurnalismul unei ere „de aur”

„Century’s Witness” este o biografie a lui Wallace Carroll, reporterul și corespondentul străin devenit redactor, care a fost o emblemă a excelenței jurnalistice din zilele dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial până la deznodământul amar al războiului din Vietnam. Scrisă de Mary Llewellyn McNeil, fostă studentă la Universitatea Wake Forest și fost editor pentru Congressional Quarterly, cartea oferă o cronică a gloriei „erei de aur” a ziarelor, plus povești captivante despre reportaje și practica jurnalismului. „Carroll (1906-2002) nu ar recunoaște astăzi profesia pe care o venera. În deceniile postbelice, ziarele și revistele de știri au înflorit, calitatea reportajelor ridicându-se peste standardelor generației anterioare. Astăzi, mai mult de doi americani din cinci spun că au puțină sau deloc încredere în informațiile pe care le primesc de la jurnaliști. Și chiar și după ani de scădere amplă și abruptă a cititorilor, circulația totală în zilele lucrătoare a ziarelor axate pe plan local – tipărite și digitale – a scăzut cu 40% între 2015 și 2020, potrivit Centrului de Cercetare Pew”, punctează wsj.com.
Carroll era de modă veche. La New York Times și, mai târziu, la Winston-Salem Journal și Sentinel, jurnalistul emblematic a încercat să explice „de ce”- ul lucrurilor cu eleganță și echilibru, acordând ceea ce doamna McNeil numește „o atenție extraordinară la detalii” și afișând „un angajament absolut la acuratețe, corectitudine și a afla ce se întâmplă cu adevărat.” „Chiar și la vârsta mijlocie, Carroll era un filosof al jurnalismului. El a avertizat împotriva diluării jurnalismului pentru a atrage un public în masă și s-a îngrijorat că ziarele locale ar putea să nu reușească să țină veghea suficient de aproape și suficient de sceptică asupra oficialilor aleși. El a vorbit, de asemenea, cu îngrijorare despre ceea ce el a numit tirania obiectivității, argumentând că acuratețea pe care o apreciază ar trebui urmărită cu un simț prudent al contextului, pentru ca reporterii să nu ajungă să servească drept purtători de cuvânt pentru demagogi”, scrie David M. Shribman, fost editor executiv al Pittsburgh Post-Gazette, profesor la Max Bell School of Social Policy, de la Universitatea McGill, din Montreal.
Autoarea cărții „Century’s Witness” duce cititorul prin trecerea lui Carroll de la starul în ascensiune al United Press la poziția de adjunct al lui James Reston, în biroul din Washington al New York Times și până la cele două perioade în Winston-Salem. „Ironia vieții lui Carroll este că influența lui a fost mai mare decât poveștile pe care le-a scris și editat: au fost în mare parte efemere, menite să dureze o zi, dar impactul lui a trăit în jurnaliștii pe care i-a angajat, inclusiv Charles Collingwood, Howard K. Smith, Tom Wicker și Marjorie Hunter. Faptul că cititorilor moderni trebuie să li se spună cine sunt este o indicație a vitezei cu care se răstoarnă universul jurnalismului și a modului în care reportajele se sting”, adaugă Shribman. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*