default-logo

Macea la 1918. De la poveste la fapte

Puterea timpului măsoară ideea Marii Uniri împlinite cu jertfe şi cu descălecări, în toate regiunile ţării. Fie că a fost deziderat, permanenţă în istoria ţării sau înfăptuire, Unirea a rămas în simţirea românească o aspiraţie care a ars ca o făclie de la ţară, la opincă sau vlădică…

Şi în comuna Macea, din Câmpia Aradului, dacă traversăm un secol, vom observa cum ţăranii, animaţi de acelaşi gând, au trecut de la poveste la fapte şi-acum avem o veste mare cât o sărbătoare.

În data de 5 noiembrie 1918, autorităţile comunale din Macea au fost înlocuite cu o conducere nouă a comunei. În preajma actului Marii Uniri, mai precis în prima jumătate a lunii noiembrie 1918, Aradul s-a confruntat cu însemnate mişcări muncitoreşti, dezertări din armată, răscoale ţărăneşti etc., acestea vizând în special notarii, astfel că, din 91 de notari, 88 au fost înlăturaţi în multe localităţi ale fostului comitat Arad, precum Cuvin, Hălmăgel, Buteni, Ghiroc, Târnova, Sântana, Covăsânţ, Miniş, Aluniş, Pâncota, Păuliş, Cinei, Ţipar, Sintea, Şiclău, Petriş. ş.a. Un fapt demn de semnalat este acela care atestă răscoalele ţăranilor împotriva negustorilor şi moşierilor, care, în majoritate erau maghiari ori germani, astfel notăm atacul asupra unor conace: Macea – Szelenki Robert, Săvârşin – Hunyady Karoly, Utviniş – Lajos, Socodor – Wenkleim, Şimand – Karbuly Laszlo, Şofronea – Homory Laszlo, ş.a., manifestări care au dus la victime, peste 300 de ţărani.

În acest context, este atacat conacul din Macea. Contele Károly Gyula a plătit trupe de mercenari în schimbul unor mari sume de bani pentru apărarea familiei şi a proprietăţii sale, speriaţi de acțiunile ţăranilor. Episodul este relatat pe larg în ziarul arădean „Aradi Hirlap”: „Soldaţii întorşi de pe front sau plecaţi din cazărmile lor au creat o situaţie deosebit de primejdioasă atât în judeţul Arad şi ţinuturile învecinate, cât şi în întreaga ţară. Mulţimea … periclitează cu deosebire localităţile mai mici lipsite de apărare”. Contesa Károly a relatat ziarului arădean: „Soldaţii eliberaţi manifestă o atitudine ameninţătoare. Partea cea mai proastă este că aici nu dispunem de nicio forţă înarmată. Soţul meu a reuşit să încropească o gardă civilă, cu care patrulează întreaga noapte. Am aflat şi noi că s-ar pregăti împotriva noastră un atac şi ne aşteptăm ca conacul să fie jefuit. Probabil că în curând vom părăsi satul. Un cârciumar a fost maltratat şi prăvălia lui devastată”. Se pare că la puţin timp, cei doi au fugit la Arad, după ce sătenii au atacat castelul.

Evenimentele Marii Uniri i-au adunat pe măcenii care urmăreau acelaşi scop. Astfel, în apartamentul din Arad al ofiţerului în rezervă Petru Oprea, fiul învăţătorului din Macea, Ioan Oprea, a avut loc o întâlnire conspirativă la care au participat în seara zilei de 2 noiembrie 1918, 14 militari români, care au hotărât, alături de alţi reprezentanţi ai vieţii social-politice, înfiinţarea la Arad a Sfatului Militar al Gărzilor Naţionale. De fapt, facem precizarea că Petru Oprea deţinea la Casa de raport nr. 1, colţ cu Strada Meţianu, într-o clădire cu anexă din curte, Spălătoria şi Baia publică Katalin, care asigura tratamente terapeutice pentru pacienţii cu boli locomotorii.

De asemenea, de numele avocatului Petru Oprea se leagă un incident petrecut în 29 decembrie 1918, acela de sfârtecare a drapelului maghiar în faţa Hotelului Central, cu ocazia vizitei generalului H. M. Berthelot la Arad.

Cercul electoral Arad a fost reprezentat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 de şapte delegaţi, dintre care cinci au fost din Arad (dr. Cornel Iancu, dr. Lazăr Iacob, Luca Raicu, Aurel Călnicean, dr. Cornel Albu), unul din Curtici (Ioan Juliean) şi unul din Macea (Ştefan Secui). De la Macea, Ioan Şandor, preşedinte al P.N.R. Macea, Ioan Curtuţiu, Partenie Curtuţiu, Pavel Iuhas, Ioan Maur şi Pavel Ranta au însoţit delegatul ales (cf. I. Curtuţiu, Delegaţi din Macea la Alba Iulia, mss., p. 1). Ştefan Secui era agricultor, avea 38 de ani (n. 1880?), locuitor în Macea, la nr. 63.

CREDENŢIONAL

Subsemnaţii adeverim că în cercul electoral al Aradului din comitatul Arad s-au ales azi ca delegaţi ai acestui cerc electoral.

Ştefan Secui în Macca şi s-au ales cu unanimitate.

Drept-ce susnumiţi delegaţi este prin aceasta autorizat a lua parte cu vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română ce se va convoca prin Consiliul Central Naţional Român în numele tuturor Românilor din acest cerc electoral şi la alte Mari Adunări Naţionale Române, cari eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor şi a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria şi Bănatul Timişan.

Dat din colegiul electoral al cercului electoral Comuna Macea ţinut în ziua de 15 Noemvrie 1918.

Ioan Şandor

prezident

Terenuţie Moţi

Teodor Brad

bărbaţi de încredere din comune

(Arh. St. Arad, Fond Suciu Ioan, dosar 10, f. 10)

(Din căruţa cu tulei, la Alba-Iulia, într – Un Decembrie, 1918)

La casa cu nr. 27, vis-a-vis de Castelul de vânătoare al grofului Karoly, locuia Ioan Şandor (Sendoric). Acesta umbla noaptea pe la casele măcenilor, să-i îndemne la a-şi realiza marele vis, Unirea, ba, şi-a vopsit casa în cele trei culori – roşu, galben şi albastru. La casa cu numărul 25, locuia Ioan Curtuţiu, care, alături de Pavel Ranta (nr. 683), Ştefan Iuhasz (nr. 263), Ioan Curtuţiu-Negru (nr. 49), Ştefan Săcui (nr. 63) şi Pantelie Curtuţiu, pe nedrept uitaţi azi, şi-au pus viaţa în pericol şi, ascunşi în căruţele cu tulei, au pornit înspre gara Arad, disimulând „vânzarea tuleilor”, ascunzându-se de jandarmii unguri. Aceştia i-au prins la Şofronea, împungând cu furcile în căruţe. Deşi Ioan Şandor a fost atins de împunsătura de furcă, până la Arad, drumul lor a fost ţinut de visul de a ajunge la Alba-Iulia. Astfel că, a doua zi, au urcat în Trenul Unirii, înscriind o Pagină de Istorie. Important de reţinut este faptul că, după ce la Alba-Iulia au luat act de Marea Unire, Ioan Şandor a devenit primarul Comunei Macea, dar, în scurt timp, a fost numit senator, locul lui fiind luat de Iuhaz Ştefan.

Un singur lucru, e sigur: aceşti şapte măceni, neconsemnaţi decât în arhiva noastră de suflet, n-au plătit cu viaţa (ca şi preoţii ortodocşi din Şimand, ucişi de jandarmii unguri). Prin plecarea, cu trei zile înainte de 1 Decembrie 1918, cu Credenţionalul lui Ştefan Săcui şi mânaţi de idealul lui Ştefan Cicio-Pop, prieten cu Ioan Şandor, eroii anonimi au împlinit, printr-un act de curaj, Idealul Românilor – Unirea cea Mare.

După Unirea de la 1918, comuna a fost inclusă în Plasa Arad, iar la 7 octombrie 1925, prin înfiinţarea Plasei Sfânta Ana, Macea a fost ataşată acesteia.

În concluzie, de la Adunarea Ad-hoc şi aventura localnicilor, anonimi, şi un Credenţional, de la descinderea jandarmilor peste căruţele cu tulei şi prinderea Ultimului tren, în comună, s-a resimţit idea de unitate de neam şi la agricultorii-economi din această parte de vest a ţării.

Este datoria noastră să promovăm în continuare valori şi virtuţi umane, oameni şi locuri, pătrunşi de faptele lor. Alba Iulia este, de-acum, o Carte care merită răsfoită. Pentru că povestirea unor vieţi, iată, înseamnă a le conferi, nu neapărat o dimensiune epică, ci o rezidenţă în sufletele noastre, ale celor de azi. Astfel, în Câmpul istoric nu exilăm, ci narăm, nefanfaronând, referenţial, identităţi şi conştiinţe.

Florica R. CÂNDEA / UZPR Arad

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.