◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Ziua noastră naţională…

În fiecare an, la 1 Decembrie, sărbătorim Ziua Naţională a României şi, implicit, a tuturor romanilor!…

Anul acesta, fiind după perioada pandemiei, se anunţă şi se arată a fi unul al multor şi diferitelor momente, clipe sau evenimente aniversare!…

Toate bune până aici, fiindcă, dincolo de frigul de afară şi din (multe) case, dincolo de nesiguranţa zilei noastre de mâine, dincolo de incertitudinea viitorului apropiat, nu mai spun îndepărtat, dincolo de toată dezbinarea, dezorientarea, risipirea şi egoismul, din noi şi dintre noi, Ziua noastră Naţională ne (mai) aduce puţină mângâiere, încurajare, alinare şi speranţă sau optimism.

La acest lucru contribuie, din plin, preziua celei naţionale, adică ziua de 30 Noiembrie, când, anual, îl sărbătorim pe Sf. Ap. Andrei – Apostolul României şi a tuturor Românilor, care şi este, în acest sens ori context, Patronul nostru spiritual şi Ocrotitorul nostru duhovnicesc.

Aşadar, în aceste, până la urmă, două zile naţionale romaneşti, suntem chemaţi, mai mult ca altădată, să ne rugăm lui Dumnezeu cel Viu, Adevărat şi Veşnic, să ne poarte tututor de grijă, să ne apere, să ne izbăvească, să ne ocrotească, să ne sfinţească şi să ne mântuiască, pe noi, pe toţi.

Altfel spus, în aceste două zile de sfânta sărbătoare, creştinească şi românească, trebuie să înţelegem, mai mult ca oricând, că suntem, că am rămas (numai) la mână şi la mila lui Dumnezeu – Tămăduitorul, Vindecătorul, Sfinţitorul, Ocrotitorul, Izbăvitorul, Apărătorul, Iertătorul şi Mântuitorul nostru, al tuturor, deopotrivă.

Cu alte cuvinte, dincolo de fastul, petrecerea şi bucuria acestei sărbători şi Zile Naţionale, să realizăm faptul că este nevoie de multă comuniune spirituală, de multă coeziune socială, de multă solidaritate, de multă empatie, de multă nevoinţă, stăruinţă şi chibzuinţă duhovnicească şi, nu în ultimul rând, de multă unitate, ca să putem merge mai departe, ca să putem merge înainte, pe drumul cel bun, adevărat, veritabil şi autentic.

Prin urmare, dincolo de netrebniciile, nevredniciile, mâhnirile şi răzvrătirile acestei lumi şi acestui veac, trebuie să ne scuturăm, să ne debarasăm, să ne detaşăm şi să ne vindecăm de toate slăbiciunile, neputinţele, bolile, păcatele, patimile şi vulnerabilităţile noastre omeneşti şi să ne punem pe treabă, după ce ne-am aşezat genunchii la rugăciune.

Da, chiar aşa, să ne apucăm de treabă, după ce ne-am vindecat şi pus ordine în propria noastră viaţă, după ce ne-am stabilit un set de norme, principii şi valori, după ce ne-am organizat şi făcut o prioritizare, valorică sau axiologică, personală şi aşa mai departe.

În rest, dincolo de toate acestea şi multe altele, să avem credinţă, nădejde şi dragoste, alipiţi şi ataşaţi fiind de Dumnezeu, de neamul şi de poporul nostrum, precum şi de ţara noastră, la modul cel mai sincer, nu (doar) declarativ, nici speculativ, nici facultativ, ci pur şi simplu, asumat, responsabil, onest şi adevărat.

Bunul Dumnezeu să ne vegheze pe noi, pe toţi laolaltă, către o binecuvântată priveghere! Amin!…

La mulţi ani, dragă România!

La mulţi ani, iubiţi români!

dr. Stelian Gomboş / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *