ARIPILE LUI DUMNEZEU

Nu m-am gândit niciodată că Dumnezeu ar avea aripi.  Într-o dimineață însă fetița mea mi-a spus: „Mamă, tu știi că Dumnezeu are aripi?” Gândindu-mă la faptul că și îngerii au aripi, i-am zis: „Da, probabil că și Dumnezeu le are…” „Dar știi că El are șapte aripi? L-am visat în noaptea aceasta și am putut să i le număr. Erau șapte. Și era atât de frumos, ca soarele. Arăta exact ca icoana noastră cu Iisus Hristos, doar că avea părul mai alb.”

Și atunci m-am gândit pentru prima dată la aripile lui Dumnezeu. Mi-am lăsat toate lucrurile începute și am deschis Psaltirea, amintindu-mi că citisem undeva un psalm „Păzește-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor, cu acoperemântul aripilor Tale acoperă-mă” (Psalmul 16). Și doar îl citisem de atâtea ori, dar așa cum obișnuim câteodată să ne rugăm mai mult mecanic, nu am atras atenția asupra cuvintelor. Dar, ca și cum mi se deschideau ochii pentru întâia dată, am găsit și alți psalmi grăitori: „Păzește-mă la umbra aripilor Tale” (Psalmul 17, 8), „La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost” (Psalmul 36, 7), „El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui ” (Psalmul 91, 4), „Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui” (Psalmul 90).

Citindu-i însă mi-am amintit că și Duhul Sfânt este reprezentat în icoanele noastre cu aripi, care de altfel este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul. Toți trei având o singură Dumnezeire, așa cum soarele are disc, raze și lumină, dar este unul, așa și Dumnezeu e unul singur, dar și trei în același timp. Lucru care ni se confirmă și la Facere (1, 26): „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”. Dumnezeu nu spune: „Om după chipul și asemănarea Mea, dar a Noastră”. Sfătuindu-se atunci cu Fiul și cu Duhul Sfânt. Și apoi, de ce-ar fi vorba de șapte aripi și nu va avea mai multe, dar și aici un gând care parcă aștepta întrebarea mea mi-a răspuns: „Dumnezeu a creat lumea în șase zile și în a șaptea s-a odihnit. Sunt șapte Evanghelii, care se citesc la taina  Sfântului Maslu. Domnul ne îndeamnă să iertăm de șaptezeci de ori câte șapte. Sunt șapte păcate capitale: lăcomia, desfrâul, avariția, lenea, mânia, invidia, trufia. 

Sunt șapte laude ale Domnului. Iar Enoh, care a fost al șaptelea patriarh și urmaș al lui Adam, spune că: „Vremurile și rugăciunile șapte sunt cu numărul, după numărul darurilor Duhului Sfânt: Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii, Duhul puterii, Duhul cunoașterii, Duhul temerii de Dumnezeu și Duhul bunei credințe”. Această cifră fiind menționată în  Biblie de 490 de ori. 

Dar iată că toate acestea m-au convins că și primii oameni, Adam și Eva, au avut și ei aripi. Dar odată cu săvârșirea păcatului, acestea le-au fost luate. Iar dacă înaintașii noștri au avut aripi, cu siguranță că le avem și noi, doar că nu știm. Iar Dumnezeu ni le va returna numai atunci când ne vom muta din lumea aceasta, ca ele să ne conducă Acasă. 

Doina DABIJA / UZPR Chișinău