◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Canadiană – Toamna își intra în drepturile ei

Iată-ne ajunși şi în luna octombrie. Toamnă a sosit, deși nu este încă “lungă, slabă şi zăludă”, ci, dimpotrivă, o adevărată vară indiană, cu cer albastru şi senin, grădini încă înverzite şi soare blând şi prietenos.

Plinătatea frumuseții acestui anotimp se dezvăluie parcă cel mai desăvârşit atunci când vine momentul culesului roadelor – răsplata binemeritată a muncii de peste an – deşi, astăzi şi aici – datorită magazinelor pline tot timpul anului cu de toate – el îşi pierde parte din semnificaţie.
Şi totuşi, am simţit frumuseţea toamnei vizitând, aşa cum facem de o bună bucată de vreme, una dintre des întâlnitele “farmer’s market” – pieţe ale fermierilor (deschise, este drept, mai mult peste vară), care, cu aromă sa de struguri muşcat şi prune brumării, ne-a adus în suflet o adiere tomnatecă şi o viziune de frumuseţe domolită, mătură, înţelept îmblânzită după dogoarea verii.

Piaţa pe care am o vizitam în ultima vreme – în calitate de cumpărători – este a treia cunoscută de mine în Canada, după cea a fermierilor din Kitchener şi cea din downtown, din faţa primăriei noi – piaţa din Parcul Downsview.
Probabil că nu este nu nimic mai deosebită faţă de celelalte spaţii comerciale cu caracter asemănător, dar cu siguranţă este diferită de magazinele de tip “grocery”, căci în ea poţi simţi parfumul fructelor şi legumelor, ce îţi invadează dulce-ametitor simţul olfactiv, chemând nostalgic în amintire pieţele uitate ale Bucureştiului, Obor, Matache, Amzei…

În piaţa de la Downsview, animaţie şi diversitate, încât gândul te duce fără să vrei la schiţa lui Caragiale, “La moşi”. Într-adevăr, pe lângă fructe şi legume de tot soiul, aşa cum se cuvine unei pieţe, se mai găsesc, aşa cum întâlneai acasă în spaţiile comerciale en gros, mobile, aparatură electronică, jucării, ochelari de soare, cuptoare cu microunde, ceasuri, baterii şi câte şi mai câte.
În difuzoare, muzica indiană care aminteşte de filmele cu Raj Kapoor, se suprapune straniu cu ritmurile senzuale ale binecunoscutului Besame mucho. Purtaţi de frumuseţea muzicii latine, un domn în vârstă cu baston dansează cu o domnişoară asiatică, frumoasă şi elegantă, un cha-cha, în faţa audienţei formate din cumpărătorii ieşiţi din piaţa să se îndulcească cu o îngheţată adusă de camioneta ambulantă care te atrage cu cântec de clopoţei.
Mai puţIn romantici, noi stăm la coadă cu un mănunchi de mărar parfumat în mână, roşii de grădină pe vrej, pere galbene, al căror parfum te duce cu gândul imediat la zeama lor dulce.
În faţa noastră, o tânără purtând vălul islamic o întreabă pe casieriţa cum şi-a aranjat buclele, iar apoi se întoarce către prietena sa, o indiancă mai vârstnică înveşmântată cu un frumos sari verde şI îi împărtăşeşte secretul de curând aflat.
“De unde sunteţi?” întreb la rândul meu când trebuie să plătesc. “From Afghanistan, my dear”, îmi răspunde casieriţa, îmbiindu-mă apoi să cumpăr şi alte bunătăţi din cele înşirate pe tejghele.

Imaginaţia mă proiectează brusc în lumea cosmopolită a lui Jean Bart, cu a sa Sulină dormind prăfuită în soare şi totuşi călcată, prin caracterul său de port, de atâtea felurite neamuri, cu atâtea felurite obiceiuri.
Şi aici, în această piaţa, sunt oameni din toate colţurile lumii, din India, Turcia şi China, din Orientul Apropiat, din Răsăritul Europei şi cine ştie de mai unde. Unii îmbrăcaţi în portul lor, vorbind între ei limbi melodioase şi neînţelese, încercând să te îmbie însă în limba engleză, în cea mai clasică manieră a comerţului, să le cumperi mărfurile sau măcar să te opreşti şi să te uiţi.
În această piaţa, uniformitatea impusă de societatea de consum modernă, de cultură MacDonald, dispare, şI chiar dacă ne supunem încă legilor comerţului, o facem în chipul imaginat de cei dinaintea noastră cu veacuri înainte, îmbiem sau ne lăsăm îmbiaţi nu de vreo reclamă amăgitoare ci chiar de rotunjimea concretă a unui măr, de catifelarea palpabilă a unei piersici, devenim deodată mai calzi unii cu alţii, căci ne apropie lucrurile simple şi fundamentale ale vieţii.

Părăsim piaţa cu sacoşele şi cu inima deopotrivă pline, ducând acasă comorile pentru trup şi suflet, unele, pentru a fi puse în rafturile cămărilor, altele – imagini, senzaţii şi închipuiri – pentru a fi puse în cămările sufletului…

Eliza Ghinea 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *