“George G. Daragiu este un poet talentat şi experimentat, autor a numeroase volume de versuri, remarcabile prin disciplină artistică (dar şi prin inventivitate), printr-o sensibilitate educată, printr-un patetism sobru. Poemele sale integrează reprezentări dintre cele mai diferite, neoromantice, onirice, postmoderne ale unei naturi generoase (de genul celei din poezia lui Octavian Goga sau Ioan Alexandru) ale cosmicităţii sau – surprinzător – ale vieţii interioare. Sunt texte care se citesc cu interes şi emoţionează, cu rezonanţă în conştiinţa cititorului, nu plictisesc. Ele pot fi şi traduse cu succes întrucât valorifică în primul rând o idee artistică şi nu pitorescul cuvintelor.”

Alex Ştefănescu

***

„Spirit tradiţionalist George Daragiu (George G. Daragiu – n.n.) cultivă mai elocvent poezia de tip reflexiv şi nostalgic.      Ca şi alţi scriitori contemporani autorul lasă liberă starea de reverie provocată de trecerea timpului. Şi cum timpul devine adesea anotimp, scriitorul contemplă cerul şi pământul într-o adevărată armonie florală. Între „a fost” şi „acum” se situează marea trecere. Între „carul mare” şi sigiliul „ascuns în ani” incognitoul scriitorului se citeşte pe sine însuşi ca un semn al integrării într-un flux universal.”

Romul Munteanu

***

„Capacitatea de mirare în faţa lumii, a iubirii, ca şansă a fericirii rămâne principala facultate creativă a lui George Daragiu (George G. Daragiu – n.n.) metamorfozată prin seninătate şi vitalism în cutie de rezonanţă lirică. Însă genul său propriu e discret, fără disonanţe, fără false reverberaţii, fără frisoane acute, Daragiu fiind un poet care se reţine de la orice fel de excese. Un echilibru fixează scala tonalităţii la moderato cantabile fără note în registrul fortisimo. Albastrul, e una din obsesiile poetului, culoare liniştitoare, benefică se integrează perfect, perfect sistemului de linişti şi moderaţii solare”

Aureliu Goci

***

„George G. Daragiu abordează una dintre temele mari ale liricii dintotdeauna: omul în faţa Timpului, a Istoriei şi Utopiei. Fie că sunt scrise în vers alb, fie cu rimă bine stăpânită, poemele – chiar şi cele de dragoste – reliefează caducitatea fiinţei într-o lume a contrastelor „între diafan şi agresit”,cum remarca un comentator, cu ecouri recognoscibile din marele Blaga”

Ioan Groşan

***

„Teluric şi celest deopotrivă, cum bine şi exact observă cineva, autorul trăieşte într-un panteism de bună factură, în care stelele şi pământul sunt legate prin fire tainice, cum tot prin fire tainice se simte poetul legat şi de cer, de mare, de făpturile universului. El rămâne, în cele mai bune texte poetice, un colorist din stirpea celor mai valoroşi peisagişti ai noştri şi nu e de mirare că în acest cadru se insinuează însăşi sentimentul sacru şi superb al iubirii.”

Florentin Popescu

***

„Opus unui hybis imperialist şi erodant, filonul părelnic firav al poeziei lui George G. Daragiu izvorând parcă din degetele fluide ale (azi) uitatei Erato, îţi înseninează atenţia luminând reflexiv. Fără a fi serv al prozodiei, combinând verslibrismul cu versul alb, parcimonios şi destul de bine structurat, versul care asamblează fiecare poem este, în general, adecvat ca lungime şi încărcătură, în fiinţare logică faţă de celelalte. Părelnic intimist, acesta este negat chiar de un hierat sau tragic, fizic şi spiritual, de revolte întemeiate.”

Ioan Mazilu-Crângaşu

***

„Expresiv şi orgolios, răbdător şi tenace, profund şi sensibil ca naşterea lacrimii, pendulând între retină şi departele îmbrăţişării, poetul vorbeşte despre sine într-un limbaj pe cât de accesibil, pe atât de surprinzător, utilizând forme şi expresii blând îngemănate în curgerea poemului. De dragoste şi despre sine George Daragiu trage osia lumii cât mai la îndemâna lui, încercând o tinerească şi nepereche iubire, întru rămânere. Conştiinţa sinelui sapă răni în clipă, născând gustul amar al înfrângerii, unica poartă între OM şi CER – Dintre nimic şi Mântuire.”

Mihai Antonescu

***

„Îndatorat poeziei ardelene, fapt care conferă o puternică temelie propriei sale creaţii, George G. Daragiu navetează între diafan şi agrest la un ceas potrivit cel mai adesea după acela al misterului blagian”

Ioan Es. Pop

***

„Pasionat îndeosebi de poezie, de valorile <<așezate>>, George G. Daragiu se remarcă prin autenticitatea expresiei lirice care potențează temele predilecte ale poeziei, prin expresivitate stilistica și umanism generos.”

Cornelia Maria Savu

***

„De la debutul în volum „Glas albastru de stea” (Ed. Facla – 1988) trecând prin experienţele lirice ale versurilor cu-prinse în „Poemas de la revolucion” (în limba spaniolă), „Casa cu amintiri”, „Peregrin la iubire”, „Paradise–coktail” (în limbile română şi engleză) şi până la „Porţile utopiei” poezia l-a „aşezat” într-o matcă ce îl diferenţiată de o groază de „Con-fraţi” iubitori de „spectacole”mai mult sau mai puţin „lirice”.”

Viorel Sâmpetrean

***

„Mitologia personală, biografismul nu exclud, ba dimpotrivă, pictura naivă, rurală, sau amintirea sacră a mamei. Textele poetice, minimaliste flash-uh ale memoriei afective, pivotează în jurul unor cuvinte-cheie cu rol de nuclee semantice: fluturii, timpul, caii, vulturul, roua, zăpada, sau al sintagmei consacrate oul şi sfera.”

Geo Vasile

***

„Pendulaţiile între vibraţia erotică, elegiacă, explozivă dau la iveală un nucleu policrom din care se detaşează albastrul – un albastru irizat, creator şi devorator de timp, fascinant prin zvâcnirile lui în spectrul invizibil.”

Iorgu Grigore

***

„Natura, Dragostea, Arta sau meandrele vieţii sufleteşti sunt doar câteva dintre temele care jalonează excesul liric în preajma unor utopice fericiri. Expresia emoţională alternează vizual şi auditiv între metaforă şi alegorie, între tropi bine stăpâniţi de autor şi inedite comparaţii bine structurate. Ludic şi concentrat, versul lui George Daragiu propune o postură de poet moderat optimist, capabil să impună o stenică filozofie lirică.”

Călin Stănculescu

„George Daragiu (George G. Daragiu – n.n.), poetul care ne-a deprins de câteva decenii (fără a fi un „bătrân”) cu poezii surprinzătoare, frumos găzduite de reviste literare şi în cărţi, se dă pe mâna cititorului, cu o inedită „privire” a vieţii situată sub zodia caldă a „mângâierii” oferindu-i notaţii de un rarisim bun simţ, transfigurate, adesea, metaforic, asupra a ceea ce EL însuşi selectează din tumultul existenţei umane.”

Dragomir Magdin

***

„Meditativ şi melancolic poetul George G. Daragiu îşi construieşte fiecare poem cu migala şi răbdarea creatorului de stampe japoneze, atent până la detaliu cu tot şi toate („Deschid temniţa flăcării albe/ Acolo eşti pasăre/ Deschid potcoava literelor/ Acolo eşti lacrimă// Dar închid cercul în alb/ Şi tu tot pasăre/ Şi tot lacrimă” (Înger)). O carte de poezie bună este o bucurie, o carte de poezie bună a unui prieten este o revelaţie.”

Emilian Marcu

***

„Teluric şi celest îngemănează benefic un univers poetic plin de o polivalenţă a sensurilor. Poate pornind de la celebra imagine blagiană a fântânii, Daragiu susţine în simbolistica fântânii o posibilă şi desigur metaforică legătură a pământului cu stelele”

Alexandru Ruja

***

„În aceste poeme, omul nu mai este – ca pentru poetul romantic – un zeu căzut ce-şi aminteşte de ceruri, ci doar un om, un simplu om – şi ce poate fi mai nobil decât „trestia umană” încăpăţânânduse să iubească, să se zidească în poeme sub indiferenţa stelară.”

Narcis Zărnescu

Repere

DARAGIU Gh. Gheorghe (George G. DARAGIU), născut la 4 septembrie 1945, în localitatea Almaş de pe Crişul Alb-Transilvania, (nume la naștere Iovănutz Gheorghe), acum locuind în Bucureşti. A făcut studii universitare la Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Istorie-filosofie. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Din 1990, la Guvernul României – publicist comentator la Oficiul de presă (1990-1991), consultant I la Departamentul Informaţiilor (1991-1992), expert la Secretariatul General al Guvernului apoi Consilier superior. A absolvit cursurile de perfecţionare Justiţie şi Afaceri Interne (2004), Creşterea eficienţei funcţionarului public (2005), Elaborarea de proiecte cu finanţare din fonduri structurale (2006), la Institutul Naţional de Administraţie.

Până în 1989 a lucrat ca şi cadru didactic şi apoi ca ziarist, la România liberă (redactor) şi România pitorească (secretar general de redacţie), precum şi la Arhivele Naţionale ca arhivist (cercetător istoric).

• Ca jurnalist a parcurs toate funcţiile din presa scrisă de la tehnoredactor la redactor principal, secretar general de redacţie până la fondator de publicaţii. În 1990 a fondat ziarul „Piaţa Universităţii” apoi „Universul nostru”.De asemenea a fondat „TOURISM & BUSINESS REVIEW” şi Editura DELIANA,loc unde s-a ocupat, ca editor, de apariţia multor cărţi, unele primind premii naţionale; Director onorific al ziarului „ZUM” din New York cât şi senior analyst writer, ziar în care a scris numeroase articole pentru îmbunătăţirea imaginii României.
• Ca istoric a publicat studii şi articole în reviste de specialitate (Anale de istorie, Magazin istoric, ) iar unele dintre cercetările de arhivistică, transformate în studii, au folosit istoricilor în aparatul unor demersuri de valoare (ex: Reqviem pentru Geneva etc.). Unele dintre aceste lucrări le-a publicat şi în presa străină (ex: Urme celtice pe teritoriul României,iniţial în SUA – preluat apoi şi de o publicaţie din Irlanda) etc.. A publicat cartea „Monumente şi locuri istorice în Dobrogea medievală (sec. X – XV)” care este un reper pentru cei ce studiază istoria românilor.
• Ca scriitor a avut debutul în revista Familia, din Oradea, în anul 1967 iar debutul în volum la Editura Facla din Timişoara, 1988.

A publicat volume în limbile română, engleză şi spaniolă: Glas albastru de stea (poezie) – 1988, apoi Poemas de la revolucion (poezie în limba spaniolă) – 1990, Peregrin la iubire (poezie) – 1993, Privirea ce mângâie (publicistică) – 2000, Timp rănit (proză scurtă) -2000, Distrează-te Steluţo (umor) – 2000, Casa cu amintiri (poezie) – 2002, La porţile utopiei (poezie) -2005, Paradise cocktail (poezie, engleza/romană – difuzată şi în Marea Britanie)- 2006, Albastru amar (poezie) – 2009, Song across the sky (poezie, engleză) – 2010, Opera Omnia (poezie) – 2013 etc., cât şi piesa de teatru O zi târzie.

Toate aceste lucrări au fost comentate de criticii de specialitate în presă.  A apărut în „The Contemporary Who’s Who 2003/2004” cu textul: „DARAGIU G. George oc/Government Advisor; Bucharest România; ed/University of History and Philosophy, Bucharest; pa/Senior Advisor of Government of Romania; Honorary Director, Senior Analyst Writery ZUM, The Romanian Newspaper (Published in US since 1992); Founder and Director, Tourism and Business Magazine, Romania; cw/1 History Studies Book; 8 Poetry Books; Numerous Articles Based on Political Studies, Social Studies, History Essays”. Pe 27 decembrie 2003, American Biographical Institute l-a nominalizat printre cei cărora le acordă „Medalia americană de onoare”. Despre aceste lucruri a relatat şi presa internă.

Revistele de cultură şi unele ziare de la noi s-au exprimat pozitiv faţă de lucrările sale istorice. Au semnat astfel de texte prof. univ. dr. Romul Munteanu,dr. Gelku Maksutovici,dr. Radu Ciobanu,dr. Ion Mamina, Renato Vecellio, etc. .

Cărţile autorului

• Monumente şi locuri istorice în Dobrogea medievală (istorie) – Editura Sport-Turism, 1987;
• Glas albastru de stea (poezie) – Editura Facla, 1988;
• Poemas de la revolucion (poezie în limba spaniolă) – Madrid, 1990;
• Peregrin la iubire (poezie) – Editura Deliana, 1993;
• Privirea ce mângâie (publicistică) – Editura Deliana, 2000;
• Timp rănit (proză scurtă) – Editura Deliana, 2000;
• Distrează-te Steluţo (umor) – Editura Deliana, 2000;
• Casa cu amintiri (poezie) – Editura Deliana, 2002;
• La porţile utopiei (poezie) – Editura Deliana, 2005;
• Paradise cocktail (poezie, engleza/romana) – Editura Deliana, 2006;
• Monumente şi locuri istorice în Dobrogea medievală (istorie, ediţia a II-a revăzută) – Editura Deliana, 2008;
• Albastru amar (poezie) – Editura Deliana, 2009;
• Song across the sky (poezie, engleză) – Editura Deliana, 2010;
• Opera Omnia (poezie) – Editura Tipo, Moldova, 2013;
• Privighetoarea învinsă (poezie) – Editura Tipo Moldova, 2019.