◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Meciul supraviețuirii: presă scrisă vs presa online

 Năbădăiosul roşu, Covid-19, a schimbat vacarmul existenţei cotidiene, cu parfumul sufrageriei. Aici suntem invitații propriei vieți, la o șuetă în pași mărunți, despre sufletul aflat în reflux de teama molimei.

  Încet, încet corăbiile trăirilor se retrag în noi. Prilej de meditaţie şi naive cercetări, despre cine am fost şi ce vom fi, după ce  teatrul cu măşti va da faliment, iar actorii cu două fețe și caractere  duplicitare, fie vor trece de partea celor buni, fie vor avea sfârșit de consumatori de iluzii, în pieţele unde pe diferite voci cerem respectarea libertății noastre, ca un drept natural primit zestre la naștere! După drama spargerii clepsidrei, a risipei de timp pentru mine, am scormonit cu ochiul prin capcanele internetului, după  curiozități roase de uitare. Am găsit, o filă, o pagină, o ceva… oricum i-aş zice, ca o ţintă cu cercuri unde presa scrisă, legată la ochi, urma să fie săgetată pentru faptul că, suportul de  hârtie pe care se tipărește,  înseamnă „moartea pădurilor”. După un scurt inventar cu creionul la ureche ca  ospătarii pestrițelor birturi de veac XX, autoarea  plânge la căpătâiul brazilor din fibra cărora se  naște, după îndelungi matamorfoze, hârtia pentru ziar. Meticulos, notează cu creion chimic muiat în scuipat, cam câți copaci ar fi salvați dacă am renunța la prostul obicei de a citi jurnalul la un ceai de tei, o țigară sau la un mentosan. Adică ni se sugerează să punem în cui ziarul sau să-l folosim pentru nevoi, în lipsă de șervețele. Cum ar veni să ne  ștergem undeva cu un act de cultură, pentru că,  nu-i aşa, nu scrie nicăĭérĭ… cultura e obligatorie!” Și apoi, de ce să ne batem capul cu redactarea, așezarea  în pagină, corectarea textelor, abonamente, difuzare… când există piața online, fiecare deținător de  tabletă, telefon sau calculator, fiind un potenţial client, ronţăitor de seminţe?

   Ce facem  însă cu cititorul fidel, construit  cu răbdare pe banii lui, cu care interacționăm, zilnic, săptămânal sau lunar, acoperindu-i plăcerea de a gusta din raționamentul autorului în descrierea realităţii şi interpretarea ei? Discutăm aici, de stilul jurnalistului, de  respectul față de cetățean, de asumarea în cele mai mici detalii a celor scrise, de grija față de valorile care ne eternizează ca  români între seminţiile planetei. Pipăind un ziar atingem o inimă care tresare la  virgulă, punct, semnul mirării sau se îndoiește tresărind ca o lacrimă la fiecare semn de întrebare!

   Ziarul cumpărat din chioșc, e ca o ființă, care călătorește spre copii și nepoți pe picioarele tale. Cândva, mâinile lor vor trece peste mâinile tale, cu aceeași nerăbdare cu care tu l-ai răsfoit! Cu o condiție: să nu îl arunci, să îl așezi cu grija de colecționar,  în bibliotecă!

   Un ziar serios, formează atitudini civice, rămâne martorul prezentului, creionat și  garantat de un profesionist pe care îl poți îmbrățișa nu doar  cu gândul!  Pentru că scrierile lui  rămân!

 

FLORENŢ MOCANU  / UZPR

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *