default-logo

O carte despre purtătorii „seminției fără greș”: „Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita”

Sunt cărți care te fac să nu capitulezi (v. Confucius) în fața ignoranței, a răului, a necredinței.  Asemenea cărți, „sfaturi la îndoiri”, ne leagă cu vecia, vorba cronicarului, fiind aidoma pietrelor de temelie. întărindu-ne în cunoașterea de sine.

Pot fi și aceste cuvinte adăugate la cele lămuritoare privind ediția  a II-a, revăzută și adăugită, a impresionantei panorame de istorie, cultură și civilizație a cercetătorilor Ioan Lăcătușu și Erich-Mihail Broanăr, Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita, apărute cu binecuvântarea Preasfințitului Andrei, episcop al Covasnei și Harghitei. O carte despre purtătorii „seminției fără greș.” Căci cei care au adus în lume rod, scria Ioan Alexandru, voievozi, istorici și zugravi, arhitecți și lemnari, țărani și dieci, învățători și diplomați, mii de nume „unul mai frumos decât celălalt”, ne fac să știm că aparținem „seminței fără greș”.

Apărută la Editura Eurocarpatica a Centrului de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, acest corpus documentar cu referire la sud-estul Transilvaniei  se înscrie în proiectul Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative.

Repere identitare românești din județele Covasna și Harghita, invincibile argumentum despre cum am fost, cum suntem și cum voim să fim, este cu adevărat o lucrare reprezentativă  prin amploarea și adâncimea ideatică, forța argumentativă  și relevanța mesajului. Comunități covăsnene ca Araci, Vâlcele, Zagon, Barcani sau comunități harghitene ca Bilbor, Voșlobeni, Sărmaș, Corbu, Toplița Română, Subcetate au aceleași rezonanțe, în curgerea istoriei și culturii naționale, precum Abrud, Orăștie, Blaj, Năsăud, Hațeg, Rodna și aceleași rodiri prin duhul dreptății, al înțelepciunii și echilibrului, unele purtând pecetea unicității. Sunt etalate, astfel, descoperirile din perioada paleolitică în Depresiunea Întorsura Buzăului, Cetatea Dacică  Valea Zânelor din orașul Covasna, situl dacic de la Olteni, singurul din Transilvania în care apar vestigii dacice timpurii, tezaurul de la Sâncrăieni-Harghita, porțile de lemn cu acoperiș, Biserica  de lemn „Sfântul Nicolae” din Căpeni, de la 1712,  prima școală românească din Sfântu Gheorghe, 1799, biografia Patriarhului Elie Miron Cristea  sau a Mitropolitului Nicolae Colan, profesiunile de credință ale scriitorilor Romulus Cioflec și Octavian C. Tăslăuanu. Sunt ctitorii ale prezenței românești în Arcul Intracarpatic ce presupun, spre a le cunoaște și propovădui, nu doar actul lecturii, ci al studiului. Ne întâlnim cu  un tumult al informațiilor, venind din diverse unghiuri de cercetare, din fondurile arhivistice ale unor instituții, Șematismul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, documente ale  parohiilor ortodoxe și greco-catolice sau ale vetrelor monahale,  colecțiile Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, inventare de carte, precum cel de carte veche de la Muzeul spiritualității Românești din Sfântu Gheorghe sau seriile editate la Eurocarpatica,  anuarele Angvstia, Acta Carpatica și Sangidava, repertoare publicistice, inscripții, recensăminte oficiale dintre anii  1850-2011, însemne ale interferențelor etno-culturale româno-maghiare, mărturii ale celor care își au leagănul de naștere sau cel de viață și profesie în aceste teritorii, academicieni, scriitori, ierarhi, artiști plastici, medici, cadre didactice.

Reperele  devin carte a ctitoriilor, a ceea ce trebuie să rămână permanent și nefalsificat, ca un laitmotiv în fluxul timpului, eliminând prejudecăți și erori, dar  mai ales tendința de minimalizare a istoriei și culturii românești, regretabil fiind faptul că apar lucrări despre sud-estul Transilvaniei în care românii nu sunt menționați. Cu atât mai salutară este apariția Reperelor identitare autentificând, după aprecierea cercetătoarei Ana Grama, că românii acestui spațiu „au câștigat bătălia cu timpul istoric și cu neprietenii, existând”. Nu oricum, ci în destinul „seminției fără greș” .

Ținuta enciclopedică a Reperelor le mărește valoarea, la fel iconografia, numind și argumentând realități, dezvoltări și sentimente identitare, rosturi și înțelesuri ce susțin nu doar prezența și continuitatea românească în Arcul Intracarpatic, dar și desăvârșirea ca ființă națională. Mărturii în acest sens sunt mai ales cercetările mediului academic ce dau relevanță Sesiunilor Naționale de Cercetări Științifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizație”  sau Colocviului Național al Grupului de Cercetare „I.I.Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei,  manifestări organizate anual la Sfântu Gheorghe, zestre documentară ce dimensionează esențial, de data aceasta, Reperele identitare românești din județele  Covasna și Harghita.

Cele aproape 700 de pagni ale Reperelor au rigoarea pe care truda cercetătorului împătimit, forța pasiunii și a ideilor o pot așeza cu reverb în cursivitatea fiecărei pagini, în adevărul și, am spune, în frumusețea ei. Căci Reperele sunt pledoarii pentru o imagine dreaptă de-a pururi și, în același timp, vitralii ale felului în care (precum în testamentul astriștilor) mintea se îngemănează cu sufletul, biruind.

                                                                          Valentin Marica

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*