Preot și cercetător de elită în fizică cosmică, la celebrul „Institut de la Physique Théorique”, din Franța
E unul dintre marii specialiști ai planetei în studiul găurilor negre. A obținut recent un grant de un milion de euro pentru a-şi duce la îndeplinire cercetările. Savant român și, totodată, preot! Își împarte viața între celebrul Institut de Physique Théorique, CEA-Saclay și o mică biserică românească din sudul Parisului. Învățăcel al unor fizicieni de Nobel, șef de promoţie al celebrului MIT (Massachusetts Institute of Technology), cea mai prestigioasă universitate tehnică din lume, apoi doctor în fizică şi postdoctorand la alte universităţi de vârf americane, a refuzat oportunitatea de a rămâne în SUA, ca profesor universitar, alegând Franța pentru a-și consacra mai mult timp descoperirilor sale. Un om care nu are nicio secundă de pierdut pentru câte are de făcut în viață. Acesta este părintele Iosif Răzvan Bena, prof. univ. dr. docent în fizică, născut în Ghelari-Hunedoara, omul care zi de zi încearcă să lămurească legătura dintre legile științei și ale lui Dumnezeu.
„Tot mai mulți fizicieni renumiți încep să vorbească azi despre Dumnezeu”
– Nici măcar nu știu cum să mă adresez: părinte, domnule profesor?… Mi se pare uluitor: cum e posibil ca același om care cântă duminica într-o bisericuță ortodoxă din Franța să fie, în același timp, doctor docent în găuri negre, „stringuri” și gravitație cuantică, domenii de „limită a cunoașterii”, pe care foarte puțini oameni obișnuiți le pot pricepe?
– Cazul meu nu e singular. Tot mai mulți fizicieni renumiți încep să vorbească azi despre Dumnezeu. Mai cunosc câțiva oameni de știință care slujesc în biserică. Eu, unul, mi-am dat seama că, pe măsură ce înțelegi mai mult cum e făcută lumea, cu atât înțelegi mai bine planul lui Dumnezeu pentru oameni. Mereu mi s-a părut șocant un lucru: cum de noi, oamenii, putem pricepe cu mintea noastră legile fizice ale Universului. Mintea noastră, a oamenilor, a început să evolueze acum câteva milioane de ani, vânând maimuțe în Africa. Și-atunci, cum putem ajunge cu creierul nostru, astăzi, la milioane de ani lumină depărtare, încât să pricepem cum funcționează galaxiile? Sau putea fi și invers, Dumnezeu putea să facă un Univers foarte simplu, pe care oamenii să-l înțeleagă clar și în totalitate. Dar nu. Asta e frumusețea: noi suntem exact la mijloc. Ca și cum Dumnezeu ne-ar fi pus în fața unei mari ghicitori, pe care ne lasă, pas cu pas, să o rezolvăm. Poziționarea asta a minții noastre exact la mijloc, unde Universul nu-i nici de neînțeles, nici de înțeles imediat, asta ne permite să facem știință.