Mâine, 4 iunie, ar fi trebuit să celebrăm pentru prima oară Ziua Tratatului de la Trianon, documentul prin care actul istoric al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 a dobândit recunoaștere internațională. Scriu, cu mare mâhnire și cu indignare ,,ar fi trebuit să celebrăm Ziua Tratatului de la Trianon’’, pentru că nici până acum președintele României, Klaus Iohannis, nu a promulgat legea prin care a fost instituită această eveniment de mare importanță în viața țării. Lege pe care Camera Deputaților a adoptat-o miercuri, 13 mai, cu 235 de voturi pentru, 21 împotrivă și 25 de abțineri și transmisă spre promulgare președintelui României.
Motivele pentru care domnul președinte (zice-se al tuturor românilor!) amână să își pună augusta semnătură pe această lege sau, de ce nu, să o retrimită Parlamentului cu observațiile de rigoare or să o respingă pur și simplu, sunt de-acum bine cunoscute, așa încât nu are rost să le mai repet. De ajuns să reamintesc faptul că că ele se înscriu în categoria otrăvitelor alegații de inspirație sorosistă care o etichetează ca fiind ,,un gest simbolic de dispreț la adresa maghiarilor’’. Minciună sfruntată care sfidează, cu cinism și cu nerușinare, realitatea, așa cum a demonstrat senatorul Titus Corlățean, inițiator, împreună cu senatorul Șerban Nicolae, al legii, care a declarat că această lege ,,nu este îndreptată împotriva cuiva’’.
Or, date fiind scenariile diversioniste care sfidează Adevărul Istoric și nu fac decât să se joace într-un mod periculos și foarte necinstit cu Istoria, era cu atât mai mult de datoria Președintelui României să evalueze foarte atent și fără părtinire opiniile pro și contra Legii pentru sărbătorirea Zilei Tratatului de la Trianon și să ia o decizie în deplin consens cu Interesul Național al României Europene. Numai că președintele Klaus Iohannis nu a făcut-o nici până acum și, chiar dacă o va face, decizia sa nu va mai folosi decât celor care, și așa s-au străduit din răsputeri să nu avem această Zi a Tratatului de la Trianon. Nu a făcut-o nici azi, în declarațiile de presă de la ora 14 , ceea ce spune foarte multe despre modul în care domnia sa tratează acest subiect de o cu totul deosebită semnificație pentru Istoria noastră națională.
În aceste împrejurări, se cuvine un sincer gând de mulțumire și de recunoștință Bisericii Ortodoxe Române, care a hotărât ca mâine, 4 iunie, în toate bisericile sale, să fie pomeniți, în timpul Sfintei Liturghii și în slujba Parastasului, eroii, soldații, luptătorii și diplomații, în fapt, toți cei care au contribuit la Realizarea României Mari și la recunoașterea sa internațională. La antipodul acestei nobile decizii situându-se directiva pe care Ministerul Afacerilor Externe a transmis-o reprezentanțelor diplomatice și celor ale Institutului Cultural Român prin care le se cere să anuleze orice dezbatere sau manifestare dedicată acestei zile. Directivă care ar fi fost dată și parafată sub semnătura unui secretar de stat, așa încât s-ar putea spune că domnul Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe, iese din această jenantă poveste cu mâinile curate. Una dintre mâini fiind,desigur, cea stângă, în care șeful diplomației de la București își ținea trabucul la reuniunea colegială consacrată sărbătoririi premierului Ludovic Orban. Deși, dacă mă gândesc mai bine, opinia domniei sale este de notorietate, atâta vreme cât a și declarat că ,,Tratatul de la Trianon nu înseamnă decât consfințirea juridică la nivel internațional a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918’’. Sintagma ,,nu este decât ’’ dându-ne de înțeles că nu este cazul să acordăm o atenție aparte și o prea mare importanță respectivului tratat, implicit, să îi consacrăm și o zi aniversară.
Am terminat de scris aceste rânduri și le voi trimite colegilor de la ,,jurnalul’’ după orele 13, adică la jumătatea zilei premergătoare lui 4 iunie. Și, nici până acum, dinspre Palatul Cotroceni, nu avem semnale certe dacă președintele Klaus Iohannis a promulgat decretul prin care mâine vom sărbători , pentru prima oară, Ziua Tratatului de la Trianon. Și chiar dacă , în orele următoare, va lua o decizie, lucrul cel mai dureros și mai rușinos s-a produs. Prin tăcerea sa, pe care mă abțin să o calific, președintele Klaus Iohannis ne-a întunecat orizonturile acestei nobile sărbători a Unității și a Identității Noastre Naționale!Făcând, în acest fel, jocul unor interese neprietenoase nouă, românilor sau neromânilor trăitori pe aceste binecuvântate meleaguri. Adevăr pe care îl întărește faptul că, și astăzi, președintele Klaus Iohannis a omis în mod deliberat să se pronunțe asupra instituirii Zilei Tratatului de la Trianon, ceea ce echivalează cu o sfidare fățișă a dorinței noastre, a oamenilor de rând (cum a binevoit să ne numească domnia sa), ca și a argumentelor mediului academic și universitar, în mod deosebit cele ale Consiliului Național al Istoricilor și, deloc în ultimul rând, ale gazetarilor, acești ,,istorici ai clipei’’ transmise în mesajul ce i-a fost transmis de către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Mesaj în care mă recunosc și pe care îl susțin și prin notațiile de față.
De aceea, nu pot încheia revoltatele și îndureratele mele însemnări decât readucând în actualitate cuvintele lui Nicolae Titulescu, cel care, alături de doctorul Ion Cantacuzino, a iscălit, din partea României,Tratatul de la Trianon, anume rostite pentru a le fi de învățătură celor care nutreau visul revizuirii tratatului:,,Trecutul a fost al vostru, prezentul este al nimănui, iar viitorul nu vi-l dăm căci este cel mai scump din câte avem’’.
Nu vă jucați cu Istoria, domnule președinte, fiindcă nici ea nu se va juca atunci când va veni vremea să vă evalueze faptele!
Șerban CIONOFF