În cele două decenii (1970-1989) în care am îndeplinit, în calitate de jurnalist, funcția de corespondent al ziarului „Scînteia” pentru județul Timiș, și în cei 17 ani anteriori în care am lucrat la ziarul „Munca”, ultimii 12 ani în aceeaşi funcţie de corespondent pentru regiunea Banat și județul Timiș, obligațiile profesionale m-au pus în contact și mi-au înlesnit cunoașterea în amănunt a aproape fiecărei localități, a sute, mii, dacă nu chiar mai mulți dintre oamenii acestor meleaguri bănățene, dar şi a destinelor multora dintre ei, despre care am scris, în diverse genuri gazetăreşti, mii de „materiale” de presă, potrivit termenului consacrat în limbaj ziaristic.
Sigur, ele au văzut lumina tiparului la vremea potrivită. Dar, între timp, soarta ţării noastre s-a schimbat fundamental, fagaşul pe care a purces în urmă cu 30 de ani ne-a plasat într-o altă lume. O lume fară partid unic şi conducere totalitară, fară proprietate socialistă, fară cenzură instituţionalizată, fără oprelişti în exprimarea părerilor, fără, fără, fără …
Numai că cei mai mulți dintre români, indiferent de ocupație, etnie sau credinţă, care au trăit aproape o jumătate de veac în „altă” lume, acum apusă, au ajuns la vîrsta senectuţii sau a deplinei maturităţi. În acea jumătate de veac, cum, necum, ei au muncit, au lucrat undeva, potrivit pregătirii profe-sionale și nivelului studiilor avute, iar saltul social-economic de necontestat făcut de România în comparaţie cu perioada antebelică şi afirmarea ei pe plan internaţional, în special în raport cu marile puteri ale lumii, sînt rodul eforturilor, strădaniilor, preocupărilor milioanelor şi milioanelor de români, care chiar şi cînd au îndurat şi privaţiuni, şi nedreptăţi – şi au fost, slavă domnului, destule – nu au uitat că au datoria de a-şi servi ţara pe care şi-au dorit-o mai mîndră, mai puternică, mai dezvoltată. Dar şi ţara, şi societatea de atuncea s-a îngrijit de majoritatea covîrşitoare a fiilor ei, înlesnindu-le accesul la învăţătură gratuită, la asistenţă medicală gratuită, la un loc de muncă, la o locuință, încurajând aptitudinile și talentele deosebite, onorînd creatorii, oamenii de cultură și artă, de știință.
Mulți au fost răsplătiți material şi moral, s-au bucurat de respectul și prețuirea semenilor și societății.
Reportajele publicistice adunate în volumul de faţă, abordînd subiecte din fosta regiune BANAT și județul TIMIȘ, dar şi convorbirile şi interviunle cu personalități reprezentînd diverse categorii profesionale şi sociale, îşi propun tocmai să readucă în memorie imagini din viaţa unor aşezări, a unor colectivități urbane sau rurale, dar mai ales ale unor oameni care şi-au depăşit condiţia de simpli trăitori, dînd mereu societății , cu generozitate, tot ce au avut ei mai valoros, mai bun, mai uman: competenţă, profesionalism, spirit creator, inovator, expertiză, întrajutorarea aproapelui, iubirea faţă de semeni.
Un mare cîştig pentru cititorii acestui volum îl va constitui, în mod indubitabil, contactul şi cunoaşterea unor personalităţi proeminete ale spaţiului ideatic, creator, inovativ, educativ, instructiv, dar şi al unor experienţe privind organizarea şi managerierea vieţii colectivităţilor pentru propăşirea semenilor noştri pe trepte superioare de civilizaţie materială şi spirituală, ale modelării caracterelor din punct de vedere moral, etic, comportamental, al insuflării şi menţinerii mereu trează a flăcării mândriei profesionale, naţionale, patrioti-ce, exemplul lor fiind înălţător pentru cei mai mulţi dintre cei care-şi doresc şi chiar tind să ajungă mai sus şi mai departe. La timpul potrivit, aceste materiale au avut ecoul lor. Dar, omenește vor-bind, uneori mai uităm trecutul şi e scuzabil. Vorba cîntecului, „uitarea-i scrisă în legile omeneşti”. În schimb, nimic nu ne împiedică să readucem în prezent, în actualitate, o lume în care am trăit alături de niste oameni emblematici, care prin ce-au făcut, prin destinul lor, au sfinţit şi locul pe care l-au ocupat în societate şi menirea fiinţei umane, care a creat atîtea bunuri, materiale şi spirituale!
Deci, remember!
Din acest volum lipsesc articolele scrise pentru publicațiile centrale postdecembriste dintr-un singur și simplu motiv: conținutul lor se referea, mai mult sau mai puțin, la disputele, ca să nu se zicem lupte, politice dintre diferitele partide și organizații, pentru care interesul cititorilor de azi este minim sau a dispărut aproape în totalitate. Omul, cetățeanul, comunitatea, în ansamblu, preocupările acestora social-economice, edilitar-gospodărești, culturale etc. au dispărut din coloanele ziarelor sau emisiunilor radio-tv, locul lor fiind luat aproape în exclusivitate de viața și afacerile, de obicei mai puțin ortodoxe, ale protipendadei alcătuită în cea mai mare parte de „îmbogățiții de război”, deveniți peste noapte „crema societății”. Relatări cu asemenea subiecte a „comis” și subsemnatul, de regulă, la presiunea patronilor din presă, dornici de rating aducător de contracte consistente de publicitate, ca să nu mai vorbim de tiraje și de numărul de ascultători sau telespectatori.
Cu timpul, lucrurile s-au mai „potolit”, conținutul publicațiilor și al emisiunilor radio-tv a devenit mai serios, mai credibil, dar, paradoxal, și cu scăderea ratingului.
În acest context, spre finalul primului deceniu postdecembrist, mai precis în anul 1999, la solicitarea unor reputați specialiști și cercetători din agricultură, silvicultură, mediu și gospodărirea apelor, a organizațiilor profesionale și instituțiilor din învățământul de profil, care au simțit nevoia acută de a avea o publicație specifică acestor domenii, am înființat revista „Anotimpuri” – al cărei redactor-șef am fost de la primul până la ultimul număr –, cu sprijinul financiar și logistic asigurat de Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Lovrin, Clubul Specialiștilor din Agricultură din județul Timiș, parțial al Direcțiilor pentru agricultură din vestul țării (Arad, Caraș-Severin, Timiș), dar și al organizațiilor de fermieri. Tematica abordată în coloanele revistei a fost una stabilită de Consiliul Științific Consultativ al publicației, alcătuit din reprezentanți ai filialei Timișoara a Academiei de Științe Agricole și Silvice și ai Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului – Timișoara, cercetători și specialiști deținători ai titlului academic de Doctori în Științe.
Revista a fost editată până în anul 2008, inclusiv, iar o parte, sumară, din articole, se regăsește în acest volum.
Volumul este întregit de capitolele „Drumeț prin Europa”, cuprinzând însemnările și notele din călătoriile externe oficiale, profesionale și turistice întreprinse de autor, și „Scriitor în devenire”, alcătuit din texte literare (eseuri, schițe, teatru, scenarii) compuse în anii premergători evenimentelor din Decembrie 1989.