THEODOR DAMIAN: ”Legăturile mele cu ziaristica sunt vechi și durabile”
REPORTER: – Ați plecat din România în 1988, stabilindu-vă în Statele Unite, la New York. De ce ați plecat ?
THEODOR DAMIAN: – Am plecat din România în 1988 pentru că voiam să cunosc lumea. Cu un an mai devreme fusesem în Israel. N-am vrut să fug de acolo. Îmi plăcea mult postul meu de secretar de redacție la revistele Telegraful român și Mitropolia Ardealului, lucrul direct cu marele mitropolit cărturar Antonie Plămădeală, slujirea ca preot la Catedrala din Sibiu, orașul, oamenii.
Pentru că mă întorsesem din Israel, am obținut viză de turist pentru SUA. Și pentru că aveam doctoratul în teologie neterminat, Mitropolitul mi-a spus că dacă găsesc o bursă de studii și vreau să rămân, el îmi dă dezlegare să rămân. Așa s-a și întâmplat. Ajuns în America, am fost la Princeton la Facultatea de Teologie, acolo unde înaintea mea mai studiaseră doi sau trei doctoranzi români, am făcut cerere, am primit răspuns pozitiv cu privire la bursa de studii și așa am rămas. Între timp a venit decembrie 1989 și după terminarea unui masterat la Princeton, cu bursă tot de la biserica prezbiteriană americană, am studiat la Universitatea Fordham din New York, unde mi-am terminat doctoratul în teologie în martie 1993.
REPORTER: – Ce ați făcut acolo pentru comunitatea română de peste ocean ?
THEODOR DAMIAN: – Între 1988-1983 am slujit foarte des cu Pr. Vasile Vasilache de la Biserica ortodoxă română „Sf. Nicolae” din Queens, New York. Așa am cunoscut comunitatea română din Queens. Deci după susținerea tezei de doctorat în 1993 am înființat în Astoria, Queens, o biserică românească cu hramul „Sf. Ap. Petru și Pavel”, slujbele ţinându-le într-o biserică anglicană ce ne închiria spațiul necesar.
Odată cu biserica am înființat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă și Cenaclul literar„M. Eminescu”, precum și un buletin duminical cultural-religios.
Biserica avea rolul de a aduna pe românii din acest cartier la rugăciune, dar și pentru a se cunoaște și ajuta unii pe alții, și pentru ca prin cultivarea limbii române și a tradițiilor românești să ne menținem în conștiința identității noastre etnice.
Institutul avea menirea să promoveze prin simpozioane, conferințe şi publicații valorile spirituale și culturale românești la nivel academic, în engleză pentru americani, în română pentru români (sub egida Institutului au fost și sunt publicate revistele Symposium, Romanian Medievalia și Lumină Lină/Gracious Light.
Cenaclul literar„M. Eminescu” a avut și are ca țel tot promovarea valorilor românești, cultural-literare mai precis, lectura de carte românească, contactul direct cu scriitori și ziariști veniți din țară pentru a-și lansa cărțile lor în Cenaclu și a cunoaște pe românii de aici.
Buletinul duminical, transformat în 1996 în revista de cultură și spiritualitate românească Lumina Lină / Gracious Light îmbină toate țelurile exprimate mai sus la un loc.
REPORTER: – De mai mulți ani editați și conduceți o importantă revistă de spiritualitate și cultură românească, LUMINĂ LINĂ. Vorbiți-ne puțin despre această apreciată revistă.
THEODOR DAMIAN: – Deci revista se află în al 24-lea an de apariție. Ea apare
cu sponsorizarea mea directă și parțial a Bisericii. M-am bucurat de participarea redactorilor ei șefi, Prof. univ. Dr. Mihaela Albu, pentru o perioadă de câțiva ani cât a fost la New York, predând la Universitatea Columbia, dar și după ce s-a întors în țară și totodată de participarea distinsului critic și istoric literar M. N. Rusu care aproape în tot timpul din 1996 până azi a fost alături de mine, oferind revistei contribuția sa deosebită.
Un aport crucial în realizarea revistei îl are soția mea, Claudia, care face toată munca de cules (când e cazul), de tehnoredactare, uneori și de corectură, îngrijindu-se și de alte aspecte ale publicației, muncă făcută cu profesionalism și competență întrucât ea a lucrat, înainte de a veni în SUA, la o prestigioasă editură din Munchen (Prestel).
Apariția publicației este trimestrială și însumează în medie 130-140 pagini de număr. Ca un pod cultural peste ocean, majoritatea autorilor publicați sunt din România, restul din America și alte țări din diaspora română. Revista are și rubrică de limbă engleză.
Structura revistei este, în general, aceasta: editorial (teologic), studii, eseuri, eminesciana, documente și mărturii, proză, poezie, critică și comentariu literar, istorie, opinie, foto-album comunitar, atelier literar, universalia, recenzii, reportaje, retrospectivă trimestrială. Publicația apare în tiraj de 350 de exemplare (tiraj redus de la 750 în anii precedenți prin transmiterea ei electronică) și merge la marile biblioteci din țară, la mitropolii, episcopii, seminarii și facultăți de teologie, ziare și reviste, scriitori, ziariști, dar și în peste 20 de comunități din întreaga diaspora română.
REPORTER: – Ați participat și prezentat comunicări științifice la peste 100 de congrese internaționale, din mai multe țări ale lumii. Am exagerat cumva ?
THEODOR DAMIAN: – În privința participării mele la congrese, conferințe, simpozioane naționale și internaționale, (peste o sută) nu ați exagerat deloc. În primul rând prin Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă pe care l-am înființat în 1993 am organizat anual și prezentat lucrări la simpozioane importante cum ar fi cel dedicat lui Eminescu în fiecare ianuarie, ajuns la ediția a 25-a, cel dedicat Unirii Principatelor Române, dar și sesiunile de medievalistică, ținute anual la Universitatea de Vest din Kalamazoo, Michigan în cadrul Congreselor internaționale de studii medievale.
Tot în limba engleză, în fiecare an în decembrie, am organizat și prezidat simpozionul teologic, ecumenic şi interdisciplinar – 25 ediţii – unde am prezentat şi lucrări pe temele anuale.
În plus, fiind din 1994 profesor titular la catedra de Filosofie și Etică a Facultății de Științe Sociale și Educație de la Metropolitan College din New York, între alte obligații pe care profesorii universitari le au, este și aceea de a face cercetare academică și de a publica. Publish or perish, zice dictonul american. Publici sau mori. Adică mori profesional. Astfel se face că în contextul muncii academice am participat cu lucrări , dar și organizând și prezidând sesiuni la numeroase conferințe internaționale, care s-au ținut pe mai multe continente, începând cu orașe americane și până la Tokyo, Rio de Janeiro, și apoi, Malta, Helsinki, Ankara, Atena, Nicosia, Porto, ş.a.
Toate lucrările și cele în limba română și cele în limba engleză au fost publicate în reviste de profil românești și străine.
REPORTER: – Când ați început colaborarea dumneavoastră cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și cum explicați această colaborare ?
THEODOR DAMIAN: – Colaborarea mea cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a început în 1996 sau 1997 când președinte era Prof. Mihai Miron. Înainte de a deveni membru al UZPR am fost membru al altei asociații de ziariști din țară, și după 1996, și al unei asociații ziaristice din SUA. Legătura mea cu ziaristica și asociațiile de profil se datorează faptului că am lucrat ca secretar de redacție la revistele Telegraful Român (cea mai veche și unica publicație cu apariție neîntreruptă din România), și Mitropolia Ardealului la Sibiu, unde, pe lângă publicarea de articole, făceam și lectura cap limpede, și verificarea tehnoredactării, și corespondența cu autorii colaboratori, etc. A fost o muncă ce mi-a plăcut și care m-a format pe multiple planuri. După aceea am scos eu însumi revista Lumină Lină și celelalte menționate mai sus, făcând aceeași muncă. Totodată, pe parcursul timpului am fost și sunt membru în comitetul de redacție a peste 20 de ziare și reviste din țară. Așadar , legăturile mele cu ziaristica (la nivel cultural în special) sunt vechi și durabile.
REPORTER: – În data de 26 septembrie 2019, în Sala de concerte a Radiodifuziunii Române din București, v-am auzit vorbind, captivând atenția celor care au celebrat 100 de ani de jurnalism în țara noastră. Cu ce impresii ați plecat de la acel eveniment ?
THEODOR DAMIAN: – Cu mare bucurie, la invitația,președintelui UZPR, am participat la acest deosebit eveniment. Amploarea și organizarea festivității au fost de excepție, programul complex, elaborat și desfășurat impecabil, toate dovedind calitățile și experiența președintelui Doru Dinu Glăvan și a colaboratorilor săi în munca pe care o depun la conducerea acestei distinse organizații.
REPORTER: – Cum se vede România de la New York ?
THEODOR DAMIAN: – România se vede în multe feluri de la New York. Depinde de cine o vede. Frumusețea este în ochiul privitorului. La fel și urâtul. Dar, desigur, depinde de domeniul de care vorbim.
Când e vorba de ţara mamă, în sine, cu frumusețile ei geografice și valorile ei spirituale și culturale, ea se vede cu drag și nostalgie; când e vorba de realitățile politico-sociale, se vede diferit; în general impresia este de nemulțumire, situația fiind găsită ca deplorabilă; când e vorba de talente, reușite (ca de exemplu în sport internațional) acestea generează justificata mândrie de a fi român, etc.
Cred că același lucru poate fi constatat și în țară.
REPORTER: – În calitatea dumneavoastră de poet, teolog, eseist, editor, promotor cultural și jurnalist sunteți un adevărat ambasador al României și vă felicit pentru asta ! Nu am dreptate ?
THEODOR DAMIAN: – Nu pot decât să vă mulțumesc.
REPORTER: – Ce proiecte aveți pentru anii care vor urma ?
THEODOR DAMIAN: – Proiectele sunt multe. În primul rând vreau să continui toate activitățile menționate mai sus; în al doilea rând doresc să mă ocup de cărțile mele de poezie și eseistică teologico-filosofică dar și de comentariu literar. Să vedem cum va rândui Dumnezeu să reușesc.
Interviu realizat de Ioan Vasiu / UZPR