Domnul Eugen Statnic este bunelul, părintele şi fratele nostru, care a văzut şi cunoscut Basarabia cea adevărată, Basarabia românească. Forţat să-şi părăsească pământul natal în anul 1944 pentru a nu putrezi în Siberia, el păstrează în memorie şi în suflet icoana Basarabiei nepângărite de hoardele roşii de „eliberatori”. Reîntors acasă după mai bine de şapte decenii de străinătate, Domnia Sa părea un înger din acele timpuri, când Basarabia învăţa să zboare şi să respire aerul libertăţii. Mai avea şi chipul luminat al unui misionar prigonit, care a revenit la locurile sfinte, pentru a-şi spune până la capăt rugăciunea întreruptă de huruitul tancurilor sovietice. Când mi-a întins mâna şi m-a îmbrăţişat, i-am auzit inima încărcată de doruri şi dorinţa uriaşă de a-şi revedea baştina, de a le mărturisi urmaşilor că locul Basarabiei natale e Acasă, împreună cu tot neamul românesc. Poate, mânat de aceste sentimente adânci şi curate faţă de basarabeni şi faţă de nedreptăţile pe care le-au suportat ei în anii de robie sovietică, Eugen Statnic a ţinut să facă o donaţie din pensia sa, pentru ca patru sute de exemplare de „O istorie sinceră a poporului român” de Florin Constantiniu, să ajungă în bibliotecile şcolare din Republica Moldova, iar altele, circa o sută, să fie, prin concurs, destinate cititorilor revistei „Natura”. Chiar mai mult – generosul nostru pământean a considerat că prin mesajul ei educativ şi patriotic, revista „Natura” merită să fie citită de cât mai multă lume, mai ales de generaţia tânără. Astfel, Domnia Sa, a oferit din modesta dumisale pensie, o sută de abonamente pentru instituţiile de învăţământ din Republica Moldova. Îi mulţumim din suflet şi suntem siguri că şi beneficiarii abonamentelor oferite au un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţă.
Pentru mine Domnul Eugen Statnic înseamnă, în primul rând, vocea onestă a românilor din Basarabia interbelică şi în al doilea rând – înţelegerea cât mai deplină – ce oameni de excepţie, ce generaţie minunată avea Basarabia românească în ajunul ocupaţiei sovietice.
La 88 de ani (în 2017 – n.r.), Domnul Eugen Statnic e de o vitalitate impresionantă, iar memoria sa excepţională ne aduce documente inedite despre Basarabia interbelică, Basarabia pe care a absorbit-o cu ochii săi de copil curios şi de adolescent, oferindu-ne mărturii cutremurătoare despre drama unui teritoriu sfâşiat şi rupt de la România, drama ocupaţiei şi a exilului propriu.
Când întâlneşti oameni ca Eugen Statnic înţelegi ce a însemnat elita românească a Basarabiei interbelice şi de ce ocupanţii au exterminat-o şi au izgonit-o de pe pământul natal. Cu asemenea elită, nimeni şi niciodată, nu ar fi reuşit să îngenuncheze românimea şi să înrobească Basarabia. […] [1].