default-logo

Măsuri ferme pentru stoparea violenței în școli, nu doar șuete despre „bullying is bad”!

Nici nu s-au stins ecourile sărbătorii Marii Noastre Uniri – prilej cu care mulți dintre noi am vorbit atât de frumos despre solidaritate, respect și  fraternitate – că viața ne pune, din nou, în fața unor situații aflate la antipodul acestor declarații. Astfel, zilele trecute, o fetiță de nici 14 ani, elevă la o școală din comuna Segarcea Vale (județul Teleorman) a fost bătută cu sălbăticie de trei colege. Bătută este un fel de a spune, fiindcă, după ce a reușit să scape din ghearele vandalelor, victima s-a ales cu părul smuls și cu niște zdravene vânătăi. Totul petrecându-se, ziua nămiaza mare, în fața școlii și în văzul colegilor care se urcaseră sau urmau să se urce în microbuz. Care colegi nici gând să intervină, ba încă, unul din ei, a și filmat oroarea! Cât îl privește pe șoferul microbuzului, nici acesta nu a catadicsit să intervină, că doar nu avea scris în fișa postului că trebuie să facă așa ceva.

Normal și firesc ar fi fost ca, până acum, să aflăm ce măsuri au luat conducerea școlii, eventual organele de poliție sau primăria localității. Păi, ce măsuri să ia?! Le-au luat exact pe cele prevăzute în metodologia „batista pe țambal’’. Adică, domnul director al școlii l-a sancționat pe elevul care a făcut pozele scăzându-i nota la purtare, iar cei de la poliție l-au trimis la plimbare pe tatăl fetei snopite în bătaie. Totul petrecându-se-atenție mărită, vă rog! – în Școala gimnazială din comuna Segarcea Vale unde, din 2019, există Centrul „Nouă ne pasă’’!…

Mai fiind de adăugat la cele menționate și că părinții victimei – victimă atât a violenței colegelor, cât și a dezinteresului public – au anunțat că vor depune plângere și la Inspectoratul Școlar al municipiului București. Așa că poate ar fi mai bine să așteptăm ca faptele să fie cercetate și, după aceea, să ni se comunice rezultatele anchetei. Teoretic, așa ar fi bine, dar, dacă ținem seama că incidentul de la Segarcea Vale nu este în niciun caz un accident, un fapt izolat, ci, dimpotrivă, că este doar unul dintr-o serie îngrijorător de cuprinzătoare a unor asemenea evenimente, cu siguranță că nu ne putem mulțumi cu o simplă consemnare a statisticilor. Cu atât mai mult cu cât, după cum arătam ceva mai înainte, aici, în Școala gimnazială din Segarcea Vale există Centrul „Ne pasă!’’, în timp ce pe canalele de comunicare suntem potopiți de frecvența cu care circulă termenul „bullying’’ și derivatele sale. Cumul de fapte la care trebuie, neapărat, să adăugăm și eșecul mult-trâmbițatului proiect prezidențial „România educată’’. În cazul de față (mai bine spus și în cazul de față!) educată în conformitate cu ce norme, cu ce sistem de valori și cu ce modele?

De aceea, v-aș propune să nu punem punct discuției despre cele petrecute la Segarcea Vale și, mai bine, să încercăm un studiu de caz asupra lor. În primul rând, să ne întrebăm care a fost motivul atacului? În niciun caz nu a fost vorba despre o controversă asupra teoriei relativități, în formulă restrânsă sau generalizată, nici asupra fenomenologiei spiritului în filosofia lui Hegel. În schimb, dacă ținem seama de motivele celor mai multe altercații de acest tip având ca protagoniști adolescenți aflați pe băncile școlii, este foarte probabil ca, și de data asta, să fie vorba despre o dispută amoroasă, în care victima a călcat pe teren interzis. Mai ales că, înainte de a fi snopită în bătaie, ea fusese avertizată ce o paște.

Mergând mai departe, ajungem la întrebarea: de unde au învățat agresoarele că bătaia este singurul mod de a tranșa o dispută amoroasă? Foarte simplu, dintr-un mai vechi obicei pe care limbajul zonei l-a botezat „a prins-o (pe rivală n.n.) și i-a băgat mâna-n păr’’. Sunt de loc din Oltenia, mai precis din ținutul Romanațiului și îmi amintesc că, în vremea când locuiam acolo, aflam și despre incidente de acest soi, care făceau deliciul gurii târgului. Obicei pe care, cu o denumire sau alta, îl puteam găsi în toate ținuturile țării.

Au trecut de atunci mai mult de cincizeci de ani și era de așteptat ca, veacul înaintând, asemenea urâte obiceiuri să își fi trăit traiul. Numai că, din păcate, după decembrie 1989, și mai ales în condițiile capitalismului de cumetrie, s-a produs o păgubitoare ruptură a balanței drepturilor și îndatoririlor cetățenești. Aceasta însemnând, pentru unii (deloc puțini), că respectarea legilor statului, a ordinii publice ține de domeniul facultativului. Contribuind la această situație modul defectuos în care își fac datoria unii așa-numiți oameni ai legii, ca și încălcarea flagrantă și repetată, de către organele de justiție, a principiului egalității în fața legii în cazul actelor de violență fizică, de agresiune asupra persoanei sau a colectivităților. Ceea ce face ca mulți făptuitori de această teapă să scape basma curată; ei putând deveni chiar modele pentru tineri aflați pe băncile școlii, lipsiți de discernământ, mult prea repede dispuși să încalce legea și nu să o respecte.

De fapt, anti-modele, a căror proliferare trebuie contracarată prin măsuri ferme, categorice și nu prin băgarea gunoiului sub preș, așa cum se încearcă în cazul oribilului atac asupra elevei din Segarcea Vale.  De aceea, aș încheia aceste notații cu concluzia că este absolut necesară și foarte urgentă o discuție publică asupra cauzelor reale ale fenomenului violenței în rândul tineretului școlar. Discuție bazată pe datele realității și nu doar un lung prilej de șuete, pedante sau mondene, despre „bullying is bad” sau derivatele sale și care să se soldeze cu un pachet de măsuri obligatorii, aplicate în mod unitar, fără derogări părtinitoare. 

Șerban Cionoff

Despre autor

Lasă un răspuns

*