Port cu mine întotdeauna, într-o geantă cum duce cu sine aproape orice posesor de obsesii și căutător de idei noi, una sau mai multe cărți. Sunt volume care m-au încântat și impresionat prin ceva, și vreau să prelungesc starea de grație avându-le asupra mea, să nu cred cumva că a fost vis. Ori sunt cărți care urmează, simt, să-mi spună ceva încă nelămurit, ceva gata-gata să se releve, dar nu a venit încă vremea revelării și de aceea le țin aproape, să nu ratez clipa magică. Foarte rar mă înșel!
Uneori, printre aceste dragi poveri, se pitește câte un manuscris. De regulă, este o carte a cărei apariție depinde doar de un mărunt ,,ce”, un impediment aproape neglijabil, dar important, totuși, în întregul procesului de editare, un ,,ceva” fără de care viitoarei cărți îi va lipsi amănuntul nedefinibil, poate chiar neobservabil, ca lumina ei să fie întreagă.
Acum am un manuscris pe care îl țin lângă mine de peste două luni. Sunt versuri de o simplitate ieșită din comun, depășită doar de intensitatea trăirii. Sunt sincerități destăinuite de un suflet suferind unui suflet vindecat de orice suferință, sunt adâncimile unei iubiri fără margini urcate prin sensibilitate la înălțimile creației. L-am citit și răs-citit, nu-i găsesc niciun cusur, nu pot adăuga nimic, nimic nu pot înlătura. În această dimineață mai fac o încercare, îl deschid, parcurg pagini la întâmplare și privesc dincolo de rândurile cercetate de atâtea ori. O metaforă e întregul, nu are nevoie de sublimări forțate, în afara sincerității fruste nimic nu-i poate conferi atâta forță de seducție, o mai convingătoare aură! Dar simt că îi trebuie totuși ceva, anume ce nu-mi dau seama. Deodată, se luminează totul în jur! Titlul! Nici nu mai revin la început să văd cum ar trebui să se numească volumul, închid toată căutarea de parcă aș trage fermoarul la o geantă plină cu liniște. Se va chema simplu, simplu de tot, pe deplin edificator: ,,ȚIE!”
Dacă autoarea, Marina Musset, nu va fi de acord cu această nevinovată sugestie, povestindu-vă știu că m-am eliberat de încă o obsesie iar în geantă, din această clipă, am făcut loc altui manuscris.
Firiță Carp / UZPR