◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

„Povestea binelui care învinge”, cu care am intrat în 2023

„Alexia a petrecut Revelionul acasă!”. Aceasta este una dintre primele veşti bune cu care am intrat în noul an 2023. Ştire care, conform uzanţelor, ar fi putut să nu ne mai intereseze azi mai mult decât ieri. De data asta, însă, uzanţa nu operează, pentru că, de fapt nu mai este vorba de o simplă ştire, ci despre o adevărată poveste. Ai cărei eroi sunt Alexia Tudose, fata de 15 ani, familia sa, dimpreună cu medicii şi personalul medical al secţiei de chirurgie plastică de la Spitalul de Copii „Sfânta Maria’’din Iaşi, coordonaţi de doctorul Sidonia Susanu, care i-au replantat cele două braţe amputate în urma groaznicului accident petrecut la Paşcani, în noaptea de 17 decembrie 2022. „Povestea binelui care învinge’’, aşa a numit-o doamna doctor Sidonia Susanu, a cărei imagine-simbol ne-o prezintă pe Alexia făcând primii paşi pe holul spitalului, împreună cu câţiva dintre oamenii care i-au fost alături în această încercare. Oameni în adevăratul înţeles al cuvântului!

Ştim cu toţii că anul 2022 a fost marcat, aici în ţară ca şi în afară, de multe încercări care au lăsat urme dureroase, greu de uitat. La rândul lor, deloc puţine dintre prognozele pentru noul an, 2023, sunt, ca să spun aşa, de un optimism rezervat, ceea ce, iarăşi, nu poate decât să ne pună pe gânduri. De bună seamă, şi la noi, ca pretutindeni, speranţa moare ultima, atâta vreme cât mai sunt oameni care fac dovada că binele poate şi trebuie să învingă răul! Iar acesta şi este unul dintre motivele pentru care revin asupra poveştii despre Alexia şi oamenii care i-au fost alături şi care au făcut posibilă o asemenea minune.

Să începem cu Eric, fratele Alexiei, băiatul de 16 ani care se afla şi el în autocar. Eric fiind cel care, atunci când mulţi dintre participanţii sau martorii la nenorocitul incident erau marcaţi de cele trăite şi văzute, şi-a făcut curaj şi a plecat să caute, în plină noapte, mâna care îi fusese retezată surorii lui. Şi nu s-a lăsat până nu a găsit-o şi a predat-o echipajelor medicale!  Faptă care este o învăţătură despre cât de mult înseamnă să nu cedezi în momente de cumpănă şi să faci tot ce ţine de tine pentru a fi de ajutor celui de lângă tine. „Cred că a fost ajutorul lui Dumnezeu. Şi mă gândesc cum am reuşit’’, recunoaşte cu modestie Eric.

A urmat, la Spitalul de Copii ,,Sfânta Maria’’ din Iaşi,  operaţia maraton de replantare a mâinilor Alexiei, care a durat 20 de ore, în care medicii şi asistentele nu a făcut decât pauze de 2-3 minute cât să bea un pahar de apă. Avem, aici, o nouă lecţie pe care o primim prin povestea binelui care învinge. O lecţie despre ce însemnă simţul datoriei, devotamentul pentru salvarea vieţii semenilor de care a dat dovadă această echipă cu adevărat performantă. Performanţă certificată de faptul că, în cazul Alexiei, este vorba despre un număr de 7 intervenţii chirurgicale, cumulând peste 50 de ore, singura implantare bilaterală de braţe raportată la nivel european şi a doua în lume. Ideea de performanţă fiind întărită, în cazul faţă, de către doamna doctor Sidonia Susanu: „Nu am luat niciodată în calcul că nu se poate’’. Adevăr cu valoare de axiomă în medicină, dar, cu siguranţă, nu numai aici.

Aşa a început, în acea noapte de 17 decembrie a anului trecut, povestea binelui care învinge. Perioadă în care Alexia a parcurs un ciclu de intervenţii chirurgicale de reconstrucţie ulterioară şi de acoperire a defectelor cutanate şi în care tânăra eroină a dat dovadă de mult curaj şi încredere, aşa încât, sâmbătă 31 decembrie, în prag de An Nou,a fost externată şi a revenit acasă, în comuna Curteşti, judeţul Botoşani. Acolo unde, alături de familie, fratele său, Eric, i-a oferit melodia pe care a compus-o şi i-a dedicat-o. „Am văzut că e puternică – mărturiseşte Eric – şi că a dat tot ce e mai bun’’. La rândul său, Alexia a declarat, imediat după ieşirea din spital: „Sunt fericită că am ajuns cu bine până acum şi sunt sigură că în continuare o să fie tot cu bine şi o să-mi revin cât mai repede şi cât mai bine’’.

Aceasta ar fi „povestea binelui care învinge’’! O poveste care, ca orice poveste adevărată, nu poate avea decât un final luminos, dătător de încredere. Final pe care îl aflăm în cuvintele de mulţumire pe care doamna Victoria Tudose,  mama Alexiei, l-a transmis, în pragul noului an, celor care „ne-au redat viaţa şi ne-au aşezat zâmbetul pe chip’’. Mesaj care ne reaminteşte că avem datoria de a nu  îi uita şi de a îi respecta pe cei care ne-au fost alături, cu gândul şi cu fapta, atunci când ne-a fost greu sau,poate, credeam că totul este pierdut şi renunţam să mai luptăm. În acest fel, povestea Alexiei şi a celor care au făcut să învingă binele a devenit o lecţie despre omenie şi solidaritate, despre performanţă, încredere şi speranţă.

Constelaţie de valori sub semnul cărora am intrat şi bine ar fi să rămânem în anul 2023.                                                                 

Şerban CIONOFF

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *