„Trecând prin timp”. Vol. II

Cartea d-nei. prof. de limba română Lucia Elena Locusteanu este o călătorie prin viața personală, profesională și culturală, în care autoarea ne destăinuie  lucruri  știute și neștiute, dar văzute prin ochiul critic al profesorului care a ținut în mână generații de elevi. Această carte, într-un tot cu volumul I și volumele viitoare, sunt incontestabile dovezi ale existenței profesorului și scriitorului Lucia Locusteanu, un destin exemplar, călăuzit de dragostea pentru elevi, pentru oameni și pentru limba română.

Autoarea a surprins clipe de viață, clipe de bucurie și realizare, momente triste, clipe de învățare alături de oameni pe care i-a cunoscut, care i-au influențat cariera de scriitor sau profesor, înrămate într-un album complet, cu fotografii, dovezi, ale celor scrise și povestite.

Recenzii, prefețe, scrieri proprii din antologii, lansări de carte, întâlniri, evenimente, aniversări, scrieri personale, familie sunt așezate într-o succesiune ce ține de logica autoarei, fiind elementele la care Lucia Locusteanu se raportează, aducându-ne în față un tablou al universului personal.

Autoarea călătorește în acest volum printre momente de lumina și întuneric, printre oameni și scrieri, aducând permanent un omagiu limbii române, una dintre marile ei iubiri.

Este, la fel ca Fănuș Neagu, „un mare cultivator al limbii române”, dovedind un motiv demn de mândrie și admirație, atât pentru generația curentă cât și pentru generatiile viitoare.

„Cuvântul – har divin –

m-a înrobit cu-al lui senin,

…………………………………….

e-a patriei dulce rostire

a României nemurire…” (din Poemul „Cuvântul – har divin”)

Fiecare capitol ne descoperă o Lucia Locusteanu  critic literar, scriitor, profesor, om, mamă, soră, călătoare prin viață și timp, care lasă în urma ei o eternitate.

La final, într-un post-scriptum, autoarea ne mărturisește că a încercat să cuprindă „măcar o parte din trăirile acestor ani de urgie/pandemie, ani care au marcat omenirea, aducând fiecărei familii adânci cicatrice, imposibil de șters…”.

Cartea are o concluzie, la final de scriitură, ca un motto al scriitoarei: „Asta e VIAȚA… Bucurie și tristețe… Flacără! Iubire…! Întuneric și lumină!”.

Maria Petrescu / UZPR București