◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Noutăţi editoriale. ,,Iluminări. Pagini de publicistică”, de Maria Matei

În cursul anului 2021, la Editura Cezara Codruţa Marica, din Târgu-Mureş, a fost publicată cartea ,,Iluminări. Pagini de publicistică”, de Maria MATEI.

MĂRTURISIRI  DIN  SUFLET

Autoarea cărţii de faţă este binecunoscută truditorilor culturii mureşene prin faptul că în tot ceea ce scrie pune PASIUNE, SIMŢIRE, SMERENIE şi, ceea ce este foarte important, RESPECT faţă de cultura română, faţă de slujitorii ei, faţă de valorile care îi dau strălucire, perenitate şi valoare. Aşa că, de fiecare dată când simte că cineva anume a făcut lucruri bune pentru susţinerea culturii noastre, pana ei se face mesagerul sufletului şi începe a aşterne pe hârtie, spre NEUITARE, tot ceea ce simte, ştie, îşi aduce aminte despre persoana în cauză, spre a o OMAGIA şi a-i prelungi nemurirea numelui şi operei.

Scrierile Domniei Sale fac referire la datoria pe care noi, cei de astăzi, o avem în a păstra nealterată MOŞTENIREA CULTURALĂ şi SPIRITUALĂ lăsată de moşii şi strămoşii noştri, trăitori aici în huma jertfenicului Ardeal, dramul acela de înţelepciune, de curat, de bunăcuvinţă, de sfinţenie, puse toate la un loc în mersul lumii înainte.

Acum, doamna profesoară Maria Matei, fiinţa cea plămădită din preamult smerit şi bunătate omenească, din sinceră RECUNOŞTINŢĂ şi NOSTALGIE pentru cei care i-au marcat sensul vieţii, a simţit nevoia să ne lase gânduri scrise despre personalităţi pe care le-a cunoscut şi care i-au fost sprijin moral, totul fiind, în mărinimoasa şi nobila ei intenţie, un OMAGIU. De astfel de cărţi avem acum nevoie, tocmai pentru a nu se risipi în neant ceea ce s-a adunat bun şi frumos de-a lungul timpului de neamul acesta trăitor aici, în GRĂDINA   MAICII DOMNULUI.

Primul la care s-a oprit Domnia Sa spre a-i cinsti memori este distinsul OM DE CULTURA, scriitorul şi gazetarul deosebit, dăruit cu har dumnezeiesc, mare patriot român, LAZĂR LĂDARIU, plecat de-acuma dintre noi. Lui îi dedică pagini de neuitat, dezvăluindu-ne câteva din întâlnirile avute cu acesta în cadrul cărora a fost îndemnată să scrie, a primit sfaturi preţioase, a fost susţinută şi încurajată, într-un cuvânt a fost făcută cunoscută în lumea scrisului şi mai apoi în lumea cititorii săi.

Pentru a întregi portretul „omului între oameni”, Lazăr Lădariu, autoarea a adunat material documentar cu referire la biografia acestuia, ca şi despre alţi oameni de cultură care l-au cunoscut şi l-au apreciat, adăugând frânturi din antologia editată de Filiala Mureş a Ligii Scriitorilor Români în memoria marelui dispărut, cuprinzând şi fragmente din poeziile de mare sensibilitate, leac pentru sufletul nostru pe care ni l-a dat Lazăr Lădariu, considerând că în acest mod, ea, autoarea, îi poate mulţumi protectorului ei spiritual pentru câte a făcut cândva pentru ea.

Un alt capitol al cărţii, foarte interesant şi instructiv, face unele referiri şi consideraţii în legătură cu VIRTUŢILE şi VICIILE omeneşti, anume parcă vrând să ne atragă atenţia să nu uităm de ele, acum când societatea românească s-a „nărăvit” peste măsură, când ne-am „întinat” prea mult cu toate păcatele lumeşti, când am uitat cu totul de smerenie şi de respect, de cinste şi adevăr, de drag de neam şi de ţară, de venerarea moşilor şi strămoşilor noştri, cei atât de răbdători şi de jertfelnici. Autoarea consemnează despre PRIETENIE, ADEVĂR, SENSIBILITATE, MINCIUNĂ, RĂUTATE, URĂ, VICLENIE, „bune şi rele” definind trăsăturile de caracter şi de comportament ale fiinţei umane. O vorbă mare spune că „aşa cum suntem noi ca indivizi, aşa este şi societatea umană”, iar noi parcă acum suntem din ce în ce mai dedaţi păcatului, cel atât de îmbietor, dar atât de pieritor totodată. Tocmai de aceea este binevenit acest capitol acum în mult prea mincinoasă şi schimbătoare vreme, spre a nu „rătăci calea cea dreaptă”.

Înaltul slujitor al bisericii, al spiritualităţii şi al culturii române, BARTOLOMEU ANANIA, omul de o înaltă nobleţe sufletească, atât de drag sufletului autoarei, este prezentat într-un capitol aparte, în toată plenitudinea lui. Autoarea a căutat să scoată în evidenţă mai ales înţeleptele sale cuvinte, lăsate ca un îndreptar creştinesc pentru noi cei care, aşa cum am mai spus, suntem acum într-un moment de cumpănă pentru viaţa şi moralitatea naţiei noastre. Susţinute cu argumente, îndemnurile înaltului ierarh sunt atât de binevenite când avem atâta nevoie de modele ce să ne arate atât greşelile făcute, cât şi căile de îndreptare, pentru a nu ne pustii sufleteşte, pentru a rămâne mereu sub umbra ocrotitoare a dumnezeiescului ceresc.

Este cât se poate de binevenită amintirea vieţii înaltului ierarh pentru a învăţa din ea toate cele de cuviinţă în orânduirea vieţii noastre, mai ales că înaltul Ierarh a fost pentru noi toţi, pentru o lungă perioadă de timp, „troiţa cea veghjetoare de conştiinţă” a acestui năpăstuit neam românesc. Mulţumim autoarei că nu l-a uitat, că-i ţine mereu în atenţie numele şi faptele, redându-ne în acest fel, spre neuitare, o mare personalitate românească care să ne ţină trează conştiinţa de neam şi ţară.

În cuprinsul cărţii mai sunt inserate câteva mici capitole referitoare la semnificaţia şi importanţa unor zile de sărbătoare din calendarul creştin-ortodox, rolul femeii în societate în accepţiunea bisericii, acţiuni de răsunet făcute în acest sens (seminare internaţionale, lansări de carte pe această temă, etc.) şi altele.

Menţionez că apariţia cărţii de faţă a necesitat multă muncă concretizată în căutări de documente, de materiale fotografice, făcându-se mai multe selecţii, adăugiri, dar, în cele din urmă, a meritat tot acest efort al autoarei, pentru că Domnia Sa a pus suflet, efort, zbatere, resurse financiare, spre a ieşi ceva aşa cum şi-a dorit. Ce păcat că nu sunt mai multe astfel de persoane ca doamna Măria Matei, care, din când în când să ne reamintească nouă, tuturor, că neamul acesta a avut atâţia oameni de seamă care prin pilda şi stăruinţa lor ne-au ţinut pe dreapta cărare a mersului nostru prin istorie şi că aceştia nu trebuie uitaţi niciodată. Iar Domniei Tale, iubită autoare, pentru toată această împovărătoare muncă făcută până acum în folosul tuturor, îl rugăm pe Măritul cel Iertător şi Mântuitor al lumii noastre să te îndestuleze, atât cât El o vrea, cu har şi multă sănătate, spre a ne bucura încă o bună vreme inimile şi sufletele cu scrisul tău.

Mircea Dorin Istrate

preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Filiala Mureş

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *