Timp de mai bine de un secol, educația în jurnalism a pregătit tinerii pentru rolul de profesioniști cu normă întreagă, angajați de organizații de știri importante. Dar modelul de afaceri bazat pe publicitate care a susținut jurnalismul se prăbușește din cauza noilor tehnologii, iar locurile de muncă de tip vechi devin rare. Și modelul educațional trebuie să se schimbe pentru a se adapta noilor realități.
Mass-media tradiționale – în special tipărirea – sunt în declin pe măsură ce publicul se deplasează online, iar fluxurile de venituri le urmăresc către giganții platformelor precum Google și Facebook. Drept urmare, multe branduri au fost nevoite să se închidă, iar jurnaliştii au fost retrași.
Cererea de absolvenți de jurnalism este în scădere, în timp ce neprofesioniștii joacă un rol din ce în ce mai important în furnizarea de informații societății. În aceste condiții noi, școlile de jurnalism trebuie să-și reorienteze cursurile către noi tipuri de studenți și să ajusteze programa pentru noua lume post-profesională a jurnalismului. Dacă nu o fac, riscă să devină irelevante – iar dacă o fac, se prezintă o serie de noi oportunități, scrie „The Conversation”.
Din punct de vedere istoric, predarea jurnalismului a apărut cu puțin peste un secol în urmă, când jurnaliștii au început să revendice statutul de profesioniști. Prima școală de jurnalism din SUA a fost fondată în 1908, la Universitatea din Missouri. De atunci, studenții s-au înscris la cursuri de jurnalism așteaptă să obțină abilitățile și cunoștințele necesare pentru a lucra ca profesioniști cu normă întreagă într-o redacție.
Cercetătorul Alan Finlay a realizat o cercetare care a inclus un total de 127 de furnizori de educație în 19 țări. Studenții de astăzi la jurnalism au șanse mai reduse să găsească locuri de muncă cu normă întreagă ca jurnaliști profesioniști. În nordul lumii, jurnalismul a devenit „post-industrial, antreprenorial și atipic”, după cum spune savantul olandez Mark Deuze. Era industrială a presei jurnalistice, cu știri produse de profesioniști cu normă întreagă, pare că se termină. Este mai probabil ca jurnaliștii sa se comporte ca antreprenori, trecând de la un contract pe termen scurt la altul.
Cu toate acestea, noi oportunități apar dacă jurnalismul este gândit mai puțin ca o profesie, și mai degrabă ca o practică. Jurnalismul, în sensul găsirii și împărtășirii informațiilor importante, rămâne de o importanță crucială. Dar nu mai este sub controlul exclusiv al jurnaliștilor profesioniști. Organizațiile de știri rămân importante, dar trebuie să accepte că nu mai sunt monopoluri informaționale. Informațiile de încredere rămân esențiale pentru ca societățile să funcționeze, dar sunt produse de o gamă largă de oameni, nu toți în redacțiile tradiționale.
Alții contribuie cu tipuri de jurnalism la ecosistemul informațional: un profesor de matematică din Africa de Sud, Sugan Naidoo, de exemplu, și-a propus să publice rezumate zilnice ale datelor COVID-19 pe Twitter. Nu există niciun indiciu că se consideră jurnalist, dar postările sale sunt mai jurnalistice decât unele povestiri publicate de mass-media mainstream.
Tinerii care doresc să devină jurnaliști cu normă întreagă nu mai sunt singurii oameni care doresc și trebuie să învețe aptitudini jurnalistice. Ecosistemul informațional include astăzi antreprenori media și „jurnalişti accidentali” – oameni care nu se văd jurnalişti, dar care contribuie cu informaţii utile. În același timp, există o nevoie substanțială ca jurnaliștii care lucrează să își actualizeze seturile de abilități, pentru a face față ritmului informației într-o lume în schimbare rapidă.
Piața muncii în scădere din multe țări descurajează tinerii să intre în domeniu. Școlile de jurnalism trebuie să se gândească la curriculum. Este nevoie de abilități vechi, cum ar fi verificarea și capacitatea de a afla ce este important public sau „demn de a fi știre”. Este nevoie de noi competențe tehnice, de la jurnalism de date la podcasting și inteligență artificială. De asemenea, calitatea informațiilor publicate contează foarte mult – una dintre provocările lumii rețelelor sociale este cantitatea de dezinformare disponibilă. În același timp, este important ca o abordare extinsă a educației în jurnalism să nu se refere doar la abilitățile tehnice, ci să includă gândirea critică și conștientizarea de sine, concentrându-se în același timp pe valorile stabilite ale independenței și serviciului public. Jurnalismul poate apărea în tot felul de contexte, dar dacă nu contribuie cu valoare la dezbaterile publice, este pur și simplu zgomot. În final, acest aspect este ceea ce îl diferențiază de alte forme de comunicare, conchide publicația.