◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro20.04.2024

Războiul din Ucraina schimbă fața armatelor europene

„Orice francez este soldat și dator să apere națiunea”, arată Actul Jourdan, din 1798, pionier în conceptul serviciului militar universal. Aproape două secole mai târziu, președintele francez Jacques Chirac a renunțat la serviciul militar de masă, înlocuindu-l cu „Ziua Apărării și a Cetățeniei”, o zi în care tinerii pot afla despre valorile republicane – o dată pe an. Sfârșitul serviciului național, în 1997, nu a fost universal popular în Franța; pentru unii, a fost un afront la adresa istoriei, iar pentru alții, o admitere a scăderii importanței țării pe scena mondială.
Dar războiul declanșat de Rusia în Ucraina schimbă atitudinea față de serviciul militar în toată Europa, notează Euronews.
De-a lungul continentului, factorii de decizie și-au dorit până acum ca armatele naționale să aibă personal exclusiv profesionist. Fără niciun conflict la vest de Balcani în aproape o jumătate de secol, marile armate cu potențial sute de mii de rezerviști păreau nu doar învechite, ci și scumpe.
Marea Britanie renunțase la serviciul militar în 1963; Belgia a făcut acest lucru în 1992. Între 2004 și 2011, o mare parte a Europei a renunțat la serviciul național. Doar Danemarca, Estonia, Finlanda, Cipru, Grecia, Austria și Elveția nu au abandonat niciodată recrutarea. Unele reguli au fost totuși relaxate. În 2006, Austria a redus serviciul militar la doar șase luni.
Anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 a fost primul șoc care a determinat mai multe guverne europene să regândească serviciul militar. Ucraina a readus în prim-plan recrutarea în același an, ceea ce i-a permis să adune o armată vastă de profesioniști și rezerviști până la actualul război declanșat de Rusia.
În 2015, Lituania a reintrodus parțial serviciul militar (după ce îl încheiase în 2008), iar Norvegia a devenit prima țară europeană care a introdus serviciul militar obligatoriu pentru femei. Suedia a reimpus proiectul, iar Franța a început să urmeze serviciul național recent reintrodus, cunoscut sub numele de SNU, în 2019.
Ministerul Apărării din Lituania a lansat un studiu privind recrutarea completă în ianuarie anul acesta, înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Atacul lui Vladimir Putin a provocat o nouă regândire.
Letonia a fost prima care a acționat. La începutul lunii iulie, ministerul Apărării a anunțat că bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 27 de ani vor trebui să efectueze 11 luni de serviciu militar. Proiectul de lege, care trebuie să treacă de Parlament, este de așteptat să fie introdus de anul viitor. „Populația letonă trebuie să realizeze că, pentru a supraviețui, trebuie pur și simplu să creștem ponderea celor care au pregătire militară și sunt gata să se angajeze în luptă. Acest lucru ar trebui să reducă riscul ca Rusia să atace Letonia după bunul plac”, spune Artis Pabriks, ministrul Apărării.
În aprilie, Ministerul olandez al Apărării a început un studiu privind introducerea recrutării în stil scandinav, din cauza temerilor că un sfert din posturile militare sunt în prezent neocupate. Polonia a introdus un nou sistem de „serviciu militar general voluntar plătit” în luna martie.
În România, care a respins reintroducerea recrutării în urmă cu câțiva ani, Ministerul Apărării a prezentat recent un proiect de lege care îi va obliga pe cetățenii care locuiesc în străinătate să se întoarcă acasă în termen de 15 zile pentru recrutare, în caz de stare de urgență sau de război.
În Germania, unde recrutarea a fost suspendată în 2011, politicieni din tot spectrul au sugerat că ar trebui să se revină. Carsten Linnemann, adjunct al liderului conservator al Uniunii Creștin Democrate (CDU), acum partid de opoziție, a declarat că reintroducerea serviciului militar ar putea „face un adevărat bine” societății.
Între 1999 și 2021, cheltuielile combinate ale UE pentru apărare au crescut cu doar 20%, potrivit rapoartelor Agenției Europene de Apărare. Pentru comparație, SUA au înregistrat o creștere de 66%, Rusia de 292% și China de 592%, în aceeași perioadă.
Pentru țările din apropierea Rusiei, amenințarea pe care o reprezintă Moscova este mai palpabilă. Cu toate acestea, în întreaga Europă, armatele se luptă cu personalul. De exemplu, armata olandeză are în prezent aproximativ 9.000 de posturi vacante, aproximativ un sfert din numărul total de posturi, potrivit rapoartelor presei locale.
Nu toată lumea a urmat exemplul. António Costa, premierul portughez, a exclus revenirea serviciului militar obligatoriu. Nici în Spania, Italia și Belgia nu există multă dezbatere pe această temă. Un sondaj realizat anul acesta de publicația belgiană La Dernière Heure a constatat că 60% dintre respondenți nu ar fi dispuși să ia armele și să lupte pentru țară. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *