default-logo

Madlen Șerban, secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO: „Nu poate exista pace atâta vreme cât pilonii fundamentali ai dezvoltării durabile nu sunt sustenabili”

Este întotdeauna o plăcere și o onoare pentru Comisia Națională a României pentru UNESCO să comunice cu Uniunea Ziariştilor Profesioniști din România și, prin dumneavoastră, cu toți cei care sunt interesați de ce se întâmplă în domeniul educației, științelor și culturii, aici și altundeva, în cele 193 de țări care sunt membre ale UNESCO.
A fost o vară lungă și fierbinte… Dar ce mai știm noi despre anotimpuri? Am o experiență de viață îndelungată și pe vremea mea erau patru anotimpuri, iar în vremea de acum îmi este foarte greu să le delimitez, așa încât, lucrând cu temperaturi înalte, încercăm să ne dăm seama și cum au apărut aceste temperaturi înalte și dacă putem face ceva ca să le prevenim, eventual să fim pregătiți pentru ele.
Introduc astfel această noțiune de schimbări climatice și de nevoie de a preveni tot ceea ce se întâmplă – dacă nu cumva este deja prea târziu. Cum speranța dispare ultima, pot să spun că educația pentru dezvoltare sustenabilă este foarte la vârf în preocupările UNESCO. Este temă a mai multor revizuiri de cadru legal și normative pe care UNESCO le are pe agenda de lucru. În primul rând, încă de la începutul anului a început revizuirea Recomandării privind buna cooperare, înțelegere națională, educația pentru pace, drepturile omului și libertăți fundamentale, o recomandare care pentru domeniul educației este esențială. Din motive de geografie, înțelegem mai bine în zilele acestea, inclusiv în România, ce înseamnă pace – căci altfel o luăm ca pe un dat care ni se cuvine. UNESCO, în înțelegerea noului concept care este acordat educației pentru pace, spune foarte clar, prin intermediul statelor membre și prin experții care lucrează acest document, că nu poate exista pace atâta vreme cât mediul și în general toți pilonii fundamentali ai dezvoltării durabile – respectiv capitalul uman, mediul, transportul, dezvoltarea economică – nu sunt sustenabili. Pacea nu este cu putință dacă tot ceea ce este în jurul nostru, schimbările climatice, nu ne permit să avem un standard de viață decent și care să poată să ducă spre nevoia de a învăța sau de a munci.
În egală măsură, lângă educația pentru dezvoltare durabilă, Recomandarea amintită adaugă educația pentru cetățenie globală. Aceasta nu este o sprijinire cu orice preț a conceptului globalizării, ci ideea de a se accepta că există diversitate, că nu suntem toți „ca mine” sau „ca tine”, ci că suntem diferiți. Este foarte bine să înțelegem care este diversitatea, care este diferența, și să avem această bunăvoință de a accepta că prin diversitate, putem avea bogăție – o bogăție a comunicării, a colaborării, a recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale celuilalt. Putem discuta foarte mult pe această temă, în România, în Europa, dar să nu uităm că UNESCO înseamnă 193 de țări și nu toate au privilegiul de a avea anumite condiții, după cum n-aș vrea să spun că în România sunt doar „îngeri”; avem și aici multă nevoie de a recunoaște diferențele și de a le sărbători atunci când le găsim, de a le pune laolaltă, astfel încât să ne manifestăm în tot ceea ce înseamnă diversitate.
A treia dimensiune pe care o educația pentru pace o abordează în Recomandarea despre care vorbim se referă la educația pentru patrimoniu. O putem lega de diversitate, dar o putem conecta în egală măsură și de tot ceea ce intră la capitolul schimbare a climei. Atunci când vorbim despre patrimoniu, fie că este natural sau cultural – imaterial sau material – ori industrial, niciunul dintre ele nu poate exista dacă nu există un mediu capabil să protejeze acest patrimoniu. Din nefericire, oamenii, care sunt primii chemați să-l protejeze, nu întotdeauna fac acest lucru. Amprenta de carbon asupra obiectelor de patrimoniu cultural este o legătură pe care aș putea să o fac în ceea ce înseamnă schimbările climatice și modul în care noi protejăm patrimoniul. Se întâmplă acest lucru în România sau nu… las specialiștii să răspundă.
În ce privește progresele pentru revizuirea Recomandării UNESCO, la data de 15 iulie a fost finalizată versiunea realizată de grupul de experți internaționali – în care cu mândrie pot să spun că România a avut un reprezentant. De asemenea, am constituit un Comitet Național pentru a prelua oricare dintre versiunile anterioare, cu atât mai mult versiunea care va intra în consultare națională, iar cu sprijinul Universității de Vest și al Institutului Intercultural din Timişoara a fost realizată o consultare pe spațiul regiunii de vest – să numesc astfel regiunea de dezvoltare – cu sprijinul Universității Babeș-Bolyai a fost realizată o consultare pe spaţiul regiunii nord-vest, Facultatea de Știință și Inginerie a Mediului depunându-și candidatura pentru catedră UNESCO pe domeniul schimbărilor climatice (așteptăm vești în această toamnă de la UNESCO și avem toate motivele să sperăm că va exista în România o primă catedră dedicată schimbărilor climatice). Pe spațiul sudului, Universitatea București și-a manifestat de asemenea auspiciile de gazdă pentru consultările naționale. În plus, pentru că este Anul European al Tineretului, invităm toate organizaţiile de tineret cu reprezentanți la Consiliul Europei sau în delegația pentru Națiunile Unite, să ni se alăture în acest Comitet Național, pentru a ne face să înțelegem și mai bine, din perspectiva lor – le lăsăm o moștenire nu tocmai bună – ce am avea cu toții de făcut (sau ce să nu facem) astfel încât să existe și pace, și înțelegere, și cooperare internațională, să fie respectate drepturile omului și libertățile fundamentale. (Revista UZP, nr. 27/2022)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*