Țara Almăjului – așezată în sud-vestul României, între munții Semenic și Almăj, este locuită de o populație milenară, pur românească, cu suflet curat ca apele izvoarelor și de tăria pietrei din stâncile munților. Oameni harnici și iubitori de libertate, almăjenii nu s-au supus străinilor cu ușurință, însă atunci când nu au mai putut rezista se răsculau, ori se retrăgeau în munți. Cunoscute sunt răscoalele antihabsburgice din secolul XVIII, cât și grupurile de haiduci conduși de Pătășanu, care au speriat curtea imperială a lui Iosif al II-lea. Aici s-a zămislit o pleiadă de luptători pentru limbă și neam, care au pus în slujba realizării idealului de unitate națională averile și chiar viața lor. Au participat în mare număr și cu entuziasm la evenimentele pentru înfăptuirea Marii Uniri. O dată înfăptuit acest vis, au slujit cu credință România Mare, dând numeroase jertfe pentru apărarea ei. Cunoscute sunt faptele de arme ale voluntarilor almăjeni în tânăra armată română din vara anului 1919 – în luptele împotriva Ungariei lui Bella Kun. Cu mari sacrificii umane și materiale au fost alungați agresorii din Transilvania și apoi lichidat comunismul unguresc, prin ocuparea întregii Ungarii. În aceste condiții, culpabilizarea poporului român de comunism este o mare greșeală, dacă nu se face cu intenție și răutate. Cu eforturi deosebite, România a lichidat comunismul unguresc, ceea ce nu a reușit să o facă cele cinci națiuni în Rusia acelorași ani, împotriva bolșevicilor lui Lenin, ori poate nu au vrut. De asemenea sunt cunoscute și lăudabile faptele de arme ale almăjenilor în armata română condusă de mareșalul Ion Antonescu, împotriva comunismului sovietic din anii 1941-1944. Se constată că sentimente antirusești și anticomuniste au fost de mult în societatea românească, de aici ideea organizării unei rezistențe armate față de ocupantul sovietic. După 23 august 1944, când erau evidente intențiile Moscovei de a impune un regim comunist în România, a provocat o puternică reacție de apărare din partea românilor. Dar de acum, sprijinirea pe față a unei mișcări de rezistență înarmată nu era posibilă. ,,Forțele politice au preferat să acorde un sprijin tacit unor inițiative particulare” (Troncotă C.). Românii doreau un conflict între anglo-americani și sovietici. Confruntând dorința lor cu o certitudine, nu au luat în calcule adevăratele coordonate ale geopoliticii determinate de înțelegerile de la Yalta. Amăgiți cu venirea americanilor, au încercat să realizeze o Mișcare Națională de Rezistență, din militari și civili, pe întreg teritoriul țării. Partea de sud a Banatului a avut ca inițiator și organizator pe profesorul Filon Verca din Caransebeș- ajutat în acțiunile sale de organizațiile regionale Frățiile de Cruce ale elevilor și studenților. Primele acțiuni au constat în întocmirea planurilor de rezistență și procurare de armament. Descoperiți și urmăriți de securitate se retrag în munți.
citește articol întreg – Pavel PANDURU: Rezistența anticomunistă în Valea Almăjului