Poate că multora dintre cititori numele Radu Nastasia nu le spune nimic. Sunt convins, însă, că după lectura cărții sale ,,Vicii vinovate” acesta le va rămâne așezat distinct în galeria scriitorilor de neuitat, creatori de fabulos și mirific cu materialul aflat la îndemâna oricărui scriitor.
În esență, filonul cărții sale își trage seva din spațiul dur, misterios și înșelător al drogurilor, cu tot ce înseamnă complexitatea acestuia încărcată de cele mai provocatoare necunoscute. Scrisul său are ingredientele necesare stilului captivant, bogăția limbii române ajutându-l să-i confere culoare, tensiune și precizie, vocabularul stându-i la dispoziție cu întreaga claviatură. Descrierile sale, fie că au în centrul lor un personaj sau o stare de lucruri, sunt expresive, convingătoare și conțin întotdeauna o capcană pentru ce va urma. Dozarea iscusită a mijloacelor de expresie, adesea am avut impresia că în scriitor stă pitit un farmacist al limbii române, creează sentimentul că istorisirile sale fac parte dintr-o arhitectură îndelung și temeinic gândită, dintr-o zidire cu premeditare, care exclude rolul hazardului din capul locului. Nimic nu e întâmplător, nimic nu curge fără rost, totul are sens și substanță. În acest context nu e de mirare că reușește să facă radiografieri credibile ale unui mediu marcat de suferință, de acea suferință cronică mascată de iluziile fericirii. De aceea cred că această carte, dincolo de povestea la vedere, reconfortantă și captivantă, are o alta plină de învățăminte. Este ca un vaccin împotriva unei boli nemiloase. Pentru că moartea albă este, din nefericire, realitate. O realitate care ne atacă fără scrupule iar Radu Nastasia trage, prin cartea sa, un serios semnal de alarmă. Cu atât mai eficient, cu cât este mai elevată artistic, fapt evidențiat prin nonșalanta risipă de metafore. Iar profunzimea răsfățată a discursului său literar este nu doar originea acestui deliciu spiritual de excepție, ci și un semn că Divinitatea a zămislit lumea creației fără granițe.
Firiță Carp / UZPR