◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Corespondențe și coincidențe. Pictură și poezie sub „crugul Eminescului”

Se spune că în artă, ca și în viață, nimic nu e întâmplător. Drumul de la Idee, la Ideal, văzut ca un principiu regulator al acțiunii umane, ține  de muncă, de inspirație, de desăvărșire. În această ordine a firii, ce pare o simplă succesiune  de întâmplări dictate de hazard, ori de un  destin imuabil,  intervine adesea întâmplarea fericită, corespondența secretă între gesturile și opțiunile intime,  și  aspirațiile ori  realizările noastre profesionale. Cu atât mai mult atunci când aceste legi și reguli, ce ne dictează acțiunile diurne, trec de sub regimul coincidențelor și intră sub aura sublimă a corespondențelor superioare, avem confirmarea că ne aflăm sub zodia inspirată a artei. Unii numesc aceste asocieri afinități elective, alții le zic inspirație. Indiferent cum le-am spune, atunci când  corespondențele artistice depășesc sfera îngustă a hazardului, ele devin, prin firea lucrurilor, întâmplări destinice.

O astfel de „întâmplare”, cu valoare simbolică, ce a schimbat radical, am spune, nu doar destinul profesional  al doi artiști contemporani, aflați azi  la vârsta  deplinei maturități creatoare (ambii sunt născuți în 1962), dar mai cu seamă percepția breslei pictorilor despre reprezentarea în artă  a „chipurilor” Poetului Național, a reprezentat-o seria  Saloanelor Anuale organizate, de aproape de 20 de ani încoace, la Sala Brâncuși a Palatului Parlamentului, de Societatea Numismatică Română și de Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne cu efigia lui Mihai Eminescu, la inițiativa și  prin strădania colecționarului Mihai Costin, el însuși deținător al Premiului și al Trofeului „Eminescu Jurnalistul” (2022), acordat de UZPR. Reunind artiști plastici, dar și colecționari din diverse medii și grupări profesionale, Saloanele Eminescu și-au dovedit în timp eficiența, fiind locul  ideal de prezentare și de promovare a unei arte cu totul originale și specifice, ce completează fericit armoniile lirice eminesciene, prin coresondențe și reprezentări plastice. Mai mult, în toți acești ani, interesul pentru creația literară eminesciană, ca și cel pentru arta plastică înspirată de acest univers mereu nou, a sporit constant, astfel că avem la ora actuală nu doar o generație nouă de artiști plastici seduși de universul liric eminescian, dar și câțiva artiști  originali care au depășit demult stacheta impusă de Gruparea Colecționarilor de artă, devenind, ei înșiși liderii unui curent plastic nou, o formă de eminescianism sui-generis, promovat nu doar printr-o grupare artistică fără reguli și fără statut, dar cu atât mai puternică și mai coezivă, ci și, mai nou, și cu ajutorul unei publicații ce apare sub egida UZPR, „Eminesciana. Revista eternului frumos”, pe al cărui generic întâlnim numele a doi dintre artiștii ce ilustrează cel mai bine acest curent artistic, pictorița Ecaterina Mihai (redactor și coordonator-artistic al revistei) și, cu deosebire, al graficianului Mihai Cătrună (fondator și realizator plastic), ambii inspirați de creația eminesciană, creatori de univers plastic  și armonii elective eminesciene.

Semnificativ, cei doi artiști menționați, pe care îi leagă și o frumoasă prietenie profesională, au publicat în anul ce abia s-a încheiat, separat, și câte un volum original, inspirat din creația eminesciană, Ecaterina Mihai antologia Mihai Eminescu. Natura în poezie (Colecția Poezii alese, Editura Pim, Iași, 2022, 100 de exemplare numerotate, cu o prefață Dan Toma Dulciu), ce cuprinde o selecție personală de creații lirice din opera lui Eminescu, ilustrate cu tablori originale din creația sa personală,  iar Mihai Cătrună albumul Mihai Eminescu în arta lui Mihai Cătrună (Editura Pim, Iași, 2022), o retrospectivă cvasi-exhaustivă a creațiilor sale plastice (gravuri, pictură de șevalet,  precum și diverse  alte tipărituri: cărți poștale, postere, calendare, coperte de publicații etc), cu totul peste 200 de lucrări originale, din păcate un portofoliu incomplet dacă socotim că o bună parte a operei sale s-a pierdut (iremediabil) de-a lungul timpului, fiind risipită cu generozitate chiar de autorul însuși, care, din motive diverse, nu și-a luat minima rezervă de a-și păstra toate originalele creațiilor sale. 

Ineditul acestor veritabile colecții virtuale de chipuri și peisaje (imaginare) eminesciene, dincolo de tehnica artistică abordată (Ecaterina Mihai „preferă” pictura de șevalet, iar Mihai Cătrună abordează un „univers” de tehnici grafice diferite, în care se disting lucrările în creion, peniță, și mai rar în tehnici neconvenționale, gravură sau chiar pirogravură), constă în „interpretarea” pe care cei doi artiști o conferă universului spiritual eminescian.  Atât Ecaterina Mihai, cât și Mihai Cătrună nu sunt simpli ilustratori, ei nu „reproduc” pur și simplu portrete ale lui Eminescu, și nu ilustrează propriuzis secvențe lirice din creația eminesciană, ci recompun, din imaginație, un univers ce pare familial pentru cititorul de poezie, creind nu un chip anume, ci o succesiune de imagini cu tematică inspirată din creația poetului, dacă nu fidele, cel puțin verosimile. De aceea, fiecare lucrare, în sine, este o compoziție originală, unică și imuabilă, o imagine a clipei și o reflectare a eternității. Pornind de la ipostaze concrete, eminesciene: casa părintească, lacul codrilor „albaștru”, ulicioarele Iașului străbătute de poet la ceas de seară, plopii „fără soț”, la Ecaterina Mihai, ori  chipuri familiale din viața poetului, sora Henrieta, Ion Creangă, Ion Slavici, dar și Regina Elisabeta, Carmen Silva, după numele său de poetă etc., la Mihai Cătrună, lucrările din cele două antologii poetico-plastice nu sunt statice, fiind „animate”, în  fundal, de câte o „legendă”, o ilustrare a versurilor de la care a plecat interpretarea respectivă, un amalgam de imagini de inspirație onirică, unde își dau mâna armoniile cromatice și narațiunea picturală,  vuietul apei, freamătul vântului și strălucirea lunii. Pictor de șevalet, Ecaterina Mihai are simțul proporțiilor și al compoziției armonioase, în vreme ce Mihai Cătrună, ca inginer, la bază, a studiat atent dinamica apei, forța vântului, astfel că zbaterea valurilor, sau frângerea crengilor sunt surprinse cu exactitate „tehnică”, o performanță plastică, am spune, neexperimentată încă la noi.

Într-o vreme când interpretările universului eminescian abundă de o lâncedă melancolie, asistând chiar la o inflație de tipuri și subiecte tragice, departe de spiritul „clasic”, caracteristic universului cognitiv original, Ecaterina Mihai și Mihai Cătrună aduc în cele două albume menționate o viziune originală, energică și pozitivă, asupra modului cum îl percep  ei pe Eminescu, lăsând doar natura să ducă mai departea frâmântarea firii. În viziunea celor doi artiști, Eminescu, sub diversele sale chipuri și ipostaze, e veșnic și „senin”, la fel ca și opera sa.

La final de an, cei doi artiști au mai oferit o surpriză publicului bucureștean, ispitindu-l de această dată cu nouă expoziție colectivă, „În trecere…, de la alb, la culoare”, deschisă între 19 decembrie 2022 și 8 ianuarie, 2023, la Galeria Foaier, a Cercului Militar Național.  Oferta vizuală este deosebit de generoasă. Cei doi artiști, cu totul fecunzi, nu fac excepție nici în această nouă expoziție, oferind publicului o adevărată abundență de propuneri plastice inedite, o dovadă de inspirație mereu renăscută. Ecaterina Mihai expune, pe trei panouri diferite o selecție de peisaje, rod al taberelor de creație din această vară, apoi o serie de pasteluri, compoziții de interior, în care domină armonia și meditația și un ciclu plastic dedicat anotimpurilor. Patru compoziții în tehnica tapiseriei întregesc decorul hibernal. Cu totul, Ecaterina Mihai este un artist plastic matur, un colorist inspirat și un desenator desăvărșit. 

Mihai Cătrună (membru al UZPR, Filala Presă Culturală) echilibrează universul cromatic al recentei expoziții, prin compozițiile sale grafice, în alb-negru. Regăsim seria de „Chipuri” eminesciene, mereu reînnoită. Artistul nu se limitează niciodată la a reproduce o compoziție deja elaborată, ci oferă mereu alte ipostaze, o cascadă de chipuri verosimile, dar cu atât mai greu de anticipat.  Apoi sunt portretele (chipuri surprinse ori încadrate în decoruri caracteristice), dedicate altor mari artiști contemporani, de la Brâncuși, la Marin Preda, peisajele sale inconfundabile, și, cu deosebire „chipurile” contemporane.  Cu totul, noile sale creații ocupă nu doar un panou central al galeriei, dar acaparează și tot spațiul disponibil, ca o revărsare de artă și inspirație. Artist complex și original, Mihai Cătrună surprinde nu doar imaginea, „chipul” modelelor sale, de la oameni simpli, la actori sau scriitori celebri, dar și gândurile, visele, aspirațiile lor. Un portret al lui Mihai Cătrună este, în sine, un univers spiritual, un vulcan de gânduri și trăiri.

În prag se sărbători, expoziția celor doi artiști inspirați de „crugul Eminescului” atrage și provoacă. Ea ne anunță și că, peste cîteva zile doar, urmează Ziua Culturii Naționale, un nou prilej de a ne întoarce spre poezia autentică și spre arta plastică de valoare.

                                                

Marian Nencescu

2 comentarii pentru “Corespondențe și coincidențe. Pictură și poezie sub „crugul Eminescului”

  1. Cu pretextul tălmăcirii unei întâlniri *sub zodia inspirată a artei* , citesc cu frumoasă surprindere și interes sincer, impresii despre una dintre acele *întâlniri destinice* , cum spune omul de litere – Marian Nencescu. Am aflat lucruri neștiute, despre doi artiști dedicați frumosului și despre evenimente similare care întregesc un univers care pe mine mă atrage și împlinește.
    Considerație!

  2. Remarcabil! Și da… Nimic nu e întâmplător. O „întâmplare” care a generat „o revărsare de artă și inspirație”. Felicitări pentru cronică, felicitări celor doi minunați artiști! Și mult succes în continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *