◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Generalizarea Control-Alt-Enter

Există, în viață, tot mai multe momente când logica își pierde forța de a ne conduce către deznodăminte firești. Iar acest lucru apare mai ales atunci când diverși stimuli externi, vizuali sau de altă natură, capătă întâietate în ceea ce privește așezarea tuturor factorilor importanți sub semnul deplinei înțelegeri, substituind premisele unui silogism valid cu factori disparați, de o valoare îndoielnică și veridicitate discutabilă. Astfel, elementele deducției sunt compromise, concluzia devenind cel puțin dubioasă.

Intervențiile exterioare asupra gândirii noastre se bazează, cel mai adesea, pe aspectele emoționale ale unei situații, menite să „adoarmă” alte simțuri și să încline balanța rațiunii către consecințe nefirești. Spre exemplu, îmi semnala cineva că nu degeaba, la televizor, în ultimul timp, anumite știri au căpătat aspectul unui scenariu previzibil de telenovelă, în timp ce multe reportaje îmbină forțat piese de puzzle fără legătură, pe un fond sonor variind între mișcător și lacrimogen. Concluziile acestora, dincolo de fracturi logice evidente, sunt acceptate de spectatori cu resemnare, întrucât stimulii afectivi modifică percepția și, mult prea adesea, întunecă rațiunea. Lucru pe care nu îl comentez, fiind dincolo de limitele competenței mele.

Dintre fandările pe marginea logicii, cea mai des utilizată este generalizarea pripită. O cunoaștem sub diverse forme, cum ar fi: „în curtea domnului X a fost găsit un șoarece, așadar toți șoarecii din oraș stau în curtea persoanei respective”. Sau, cu o nuanță mai actuală, „un preot a săvârșit o greșeală, deci toți preoții sunt așa”…

Îmi vin în minte primele mele tentative de a pricepe logica – așezată comod și zâmbind ironic – din spatele utilizării unui computer. Fac parte din așa-numita generație a migranților digitali (o traducere aproximativă a termenului „digital immigrants”, care îi desemnează pe cei născuți și crescuți înaintea erei digitale, perioada înfloririi tehnologiei digitale, mai exact). Primul meu computer a costat surprinzător de mult și a avut un sfert din caracteristicile celui mai simplu smartphone din zilele noastre. Sistemul de operare claca, adesea, iar fiecare actualizare (update) transforma experiența utilizării calculatorului într-o aventură complicată, cu deznodământ arareori fericit. După o astfel de actualizare, computerul a rămas blocat în secvența de pornire, mai exact la acel ecran unde este solicitată introducerea numelui de utilizator și a parolei. Oricât m-am străduit, Windows XP nu accepta nimic din ceea ce scriam, păstrând captive toate fișierele personale în spatele acelui perete de netrecut. Am încercat diverse combinații de taste, fără succes. Într-un final, disperat, am greșit comanda de resetare – Control (Ctrl)-Alt-Del – și am tastat Control (Ctrl)-Alt-Enter. Ca prin minune, sistemul de operare nu a mai avut nevoie de nicio informație și a pornit imediat, spre surprinderea mea și stupoarea tuturor celor cărora le-am povestit întâmplarea.

Combinația de taste neverosimilă a funcționat până la următoarea actualizare de sistem, când totul a revenit la normal. Deși nu avea niciun rost, întrucât comanda respectivă nu face nimic semnificativ (nu vă recomand, totuși, să o testați în Microsoft Word sau în Notepad, unde produce niște modificări stranii la final de rând, care pot fi, totuși, anulate), de fiecare dată când am întâlnit o situație complicată, când computerul a refuzat să acționeze corespunzător, am încercat să utilizez și această soluție, pe care am numit-o, într-un final, Generalizarea Control-Alt-Enter. De ce? Deoarece este cel mai simplu exemplu de generalizare pripită: dacă a funcționat o dată, va funcționa întotdeauna – ceea ce s-a dovedit, mereu, a fi fals.

Trăim vremuri stranii, în care logica este înlocuită, adesea, cu vorbe goale înșiruite pe un fundal menit să stârnească emoții. Deducțiile șchiopătează de un picior sau de altul, slujind așa cum pot mesajul care trebuie transmis, iar erorile „sabotează” apelul la rațiune. Categorisim rapid vinovați și nevinovați, eludând etape și preferând procesele de intenție, fie ele și urmate de un eventual proces de conștiință. Generalizările pripite, parcă mai des întâlnite ca oricând, tind să reunească multe persoane sub stigmatul aplicat unui grup profesional, nu unui simplu individ care a greșit. Iar toate acestea au funcționat în trecutul nu foarte îndepărtat, deci încercăm să le utilizăm în continuare – cu riscul evident de a jigni inteligența celor care încă mai au încredere în spusele noastre. Aplicăm, până la capăt, falsul passe-partout al vorbelor fără fond, un soi de Control-Alt-Enter al circumstanțelor actuale. Și, atunci când vorbesc despre aceste lucruri la persoana I plural, desigur, generalizez. Deloc pripit…

 

Alexandru Pripon / UZPR

(Revista UZP, nr. 28/2022)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *