Crizele globale care se intersectează amenință toate cele 17 Obiective ale Dezvoltării Durabile (ODD) și au un impact asupra aprovizionării cu alimente, asupra sănătății, educației și securității în fiecare țară din întreaga lume, potrivit unui nou raport al ONU pentru 2022 privind realizarea ODD, care arată cum convergența conflictelor intensificate, continuarea pandemiei de COVID-19 și criza climatică pe termen lung ar putea arunca încă 75-95 de milioane de oameni în sărăcie extremă în 2022, punând în pericol planul ONU pentru societăți mai rezistente, pașnice și egale, pe baza realizării ODD (cf. site-ul https://news.un.org/fr/story/2022/07/1123452, postat pe 7 iulie 2022): „Foaia de parcurs stabilită în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă este clară”, a spus Liu Zhenmin, ofițerul ONU pentru Afaceri Economice și Sociale, adăugând că „așa cum impactul crizelor este agravat atunci când acestea sunt legate, la fel sunt și soluțiile”.
Globalizarea lentă și deglobalizarea
Integrarea economică mondială a intrat în declin de la criza financiară globală din 2008-2010, ceea ce a dus la o nouă eră caracterizată de o globalizare lentă sau chiar de o deglobalizare, notează specialiștii de la Institutul Peterson pentru Economie Internațională (PIIE), cunoscut până în 2006 ca Institutul pentru Economie Internațională (IIE) – un think tank american cu sediul în Washington, D.C., fondat de C. Fred Bergsten în 1981 și condus de Adam S. Posen după 2013. Institutul efectuează cercetări, oferă recomandări de politici și publică cărți și articole pe o gamă largă de subiecte legate de economia SUA și economia internațională (cf. Peterson Institute for International Economics – Wikipedia).
PIIE a observat cinci epoci distincte de globalizare, începând cu 1870; progresele din sectorul transporturilor au adâncit integrarea economică internațională înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Dislocarea economică cauzată de război și protecționismul din Timpul Marii Depresiuni au dus la o inversare a globalizării din 1914 până în 1945.
Integrarea economică a revenit după Al Doilea Război Mondial și a continuat să crească în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Liberalizarea economiei a dus la eliminarea barierelor comerciale pe piețele emergente mari și a condus la niveluri fără precedent de cooperare economică internațională, atingând un vârf în 2008, de 60,1%. De la acea perioadă de glorie, integrarea economică a bătut în retragere, indicele de deschidere scăzând la 57,2% în 2021.
După 2008, China și Statele Unite s-au orientat către ridicarea de bariere comerciale reciproce, care au perturbat lanțurile de aprovizionare și au determinat răspândirea de bariere comerciale și în alte părți ale lumii. Sub președintele Xi Jinping și președintele Joseph Biden Jr., China și Statele Unite caută o mai mare autosuficiență în sectoarele avansate din punct de vedere tehnologic.
Pandemia și invadarea Ucrainei de către Rusia au adăugat un nou impuls deglobalizării. Penuria de produse cauzată de măsurile de limitare a răspândirii COVID-19 și deciziile guvernelor și companiilor de a reduce sau întrerupe relațiile de afaceri cu Moscova au dus la reorganizarea lanțurilor de aprovizionare. De exemplu, Statele Unite au propus „friendshoring” – relocarea lanțurilor de aprovizionare în țările aliate – ca o posibilă soluție la instabilitatea economică din 2022: „Lumea se află într-un punct de inflexiune din cauza temerile tot mai mari cu privire la globalizare și interdependența economică. Chiar dacă tendința de globalizare lentă se reduce, inversarea daunelor care au fost deja făcute se va dovedi probabil dificilă”, scriu economiștii PIIE (Globalizarea bate în retragere, pentru prima dată de la cel de-Al Doilea Război Mondial (cursdeguvernare.ro), postat și vizitat pe 3 noiembrie 2022).
Impactul COVID-19
Pandemia a subminat eforturile țărilor de a îndeplini obiectivele globale ambițioase – iar impactul ei este departe de a fi dispărut. Numărul de decese atribuite direct și indirect coronavirusului a atins 15 milioane la sfârșitul anului 2021, se arată în raport, anulând mai bine de patru ani de progres în reducerea sărăciei, perturbând grav serviciile de sănătate esențiale și făcând să deraieze progresul obținut cu greu; în plus, din 2020, aproximativ 147 de milioane de studenți au ratat mai mult de jumătate din educația lor față în față.
În același timp, țările și populațiile cele mai vulnerabile sunt afectate în mod disproporționat, inclusiv femeile, care și-au pierdut locul de muncă și au fost nevoite să-și asume mai multe treburi domestice. Pandemia a dus și la o creștere a violenței împotriva femeilor și fetelor, iar țările mai puțin dezvoltate se confruntă cu creștere economică scăzută, inflație în creștere, întreruperi majore ale lanțului de aprovizionare și îndatorare nesustenabilă, aducând în urma lor mai puține oportunități de angajare pentru tineri și o creștere a muncii copiilor și a căsătoriilor.
Lumea trebuie să decidă acum să-și respecte angajamentele de a-i ajuta cei mai vulnerabili și de a realiza progrese semnificative până în 2030. „Când luăm măsuri pentru a consolida sistemele de protecție socială, a îmbunătăți serviciile publice și a investi în energie curată, de exemplu, abordăm cauzele profunde ale inegalității în creștere, degradarea mediului și sărăcia schimbărilor climatice”, a amintit Liu Zhenmin, ofițerul ONU pentru Afaceri Economice și Sociale.
Migrația umană
Organizația Internațională pentru Migrație (IOM) promovează migrația umană ordonată și lucrează îndeaproape cu guvernele și partenerii în această problemă; Institutul pentru Politici de Migrație (MPI) urmărește să îmbunătățească politicile de imigrare și integrare, inclusiv prin cercetări și analize autorizate. În perioada 17-20 mai 2022, o întâlnire de patru zile a fost organizată pentru a face bilanțul progreselor înregistrate în implementarea Pactului Global pentru Migrație Sigurantă, Ordonată și Regulată, adoptat de guverne în decembrie 2018; evenimentul a avut loc ca parte a Forumului de Evaluare a Migrației, care s-a încheiat pe 20 mai 2022la New York.
Cu acest prilej, António Vitorino, directorul general al IOM și Andrew Selee, președintele Institutului pentru Politica Migrației (MPI), au cerut să se stabilească un curs care să echilibreze securitatea sănătății cu mișcările transfrontaliere previzibile. Țările trebuie să găsească un consens asupra măsurilor de călătorie clare, echitabile și simplificate în cazul unei pandemii, au declarat aceștia, inacțiunea nu va afecta doar migrația viitoare, ci și o redresare economică justă după pandemie, au avertizat ei. În ciuda contextelor radical diferite pentru migrație și mobilitate, participanții au convenit asupra necesității de a armoniza abordările, precum și de a dezvolta infrastructura digitală și fizică de gestionare a frontierei și de a crește finanțarea publică pentru gestionarea frontierei. Această decizie ar completa și ar sprijini revizuirea în curs a Regulamentului Internațional de Sănătate (RSI), care guvernează pregătirea și răspunsul la situații de urgență medicală, precum și negocierile pentru un nou tratat împotriva pandemiei. „Fără acest efort comun, există un risc tot mai mare ca migrația viitoare să devină și mai fragmentată, accentuând semnele deja evidente ale unei redresări în două viteze de la COVID-19, care lasă în urmă țările mai puțin dezvoltate”, a spus António Vitorino. „Acest lucru poate bloca dezvoltarea economică și socială viitoare, care altfel ar putea fi accelerată printr-o migrație bine gestionată”, a adăugat acesta, iar Andrew Selee a menționat că, deși există o tendință generală de reluare a călătoriilor, procesul continuă să fie foarte neuniform și necoordonat: „Ne lipsesc standarde comune pentru cerințe precum testarea, instrumente comune pentru a demonstra statutul de vaccinare peste granițe și o înțelegere comună a ceea ce funcționează pentru a gestiona riscurile pentru sănătate publică la frontieră”.
Creșterea migrației interne
Un record de 59,1 milioane de persoane au fost strămutate interne în 2021, conform Raportului Global privind Strămutarea Internă (GRID) al Centrului de Monitorizare a Strămutărilor Interne (IDMC) al IOM . În ultimii 15 ani, dezastrele au cauzat cele mai multe deplasări interne, cu cifre anuale semnificativ mai mari decât cele legate de conflict și violență. Numai în regiunea Asia-Pacific, 23,7 milioane au fost nevoiți să se deplasezee pe plan intern, ca urmare a unor evenimente meteorologice (inundații, furtuni, cicloane). Ca urmare a impactului preconizat al schimbărilor climatice și fără acțiuni climatice ambițioase, este posibil ca cifrele să crească în următorii ani, estimează IOM. Conflictele și violența au provocat 14,4 milioane de deplasări interne în 2021, o creștere de cca 50% față de anul 2020. Majoritatea deplasărilor interne au avut loc în Africa, în special în Etiopia și Republica Democrată Congo, violența și conflictele din Afganistan și Myanmar, de asemenea, au strămutat un număr fără precedent de Oameni.
Raportul GRID 2022 a arătat cum copiii și tinerii aflați în situații de strămutare internă reprezintă mai mult de 40% din numărul total de persoane strămutate în 2021. Raportul a explorat impactul strămutării interne asupra bunăstării și viitorului copiilor și tinerilor în cauză, completând lacune de date și cunoștințe esențiale pentru găsirea de soluții durabile care să abordeze riscurile și impactul strămutării asupra copiilor și tinerilor și, în cele din urmă, să contribuie la construirea unor societăți mai rezistente și durabile. Rămân lipsuri în modul în care înțelegem și abordăm strămutarea internă în contexte de conflict și dezastre. IOM este onorat să colaboreze cu IDMC și să furnizeze date fiabile și precise prin intermediul Matricei de Urmărire a Deplasării (DTM), cea mai mare sursă de date primare din lume privind deplasările interne. Bazându-se pe o relație de lungă durată, OIM și IDMC au semnat un parteneriat global în 2018 pentru a-și uni forțele, a îmbunătăți calitatea datelor adunate din teren și a accelera elaborarea politicilor și acțiunile cu privire la strămutarea internă.
Din 2020, OIM a coprezidat și Alianța Internațională de Date pentru Copiii în Mișcare (IDAC), o coaliție de guverne, organizații internaționale și regionale, ONG-uri, grupuri de reflecție, cadre universitare și reprezentanți ai societății civile pentru a îmbunătăți statisticile și datele privind migranții adulți și copiii strămutați forțat. Înțelegerea, gestionarea și adaptarea la tendințele mobilității umane este esențială pentru a ne asigura că ajutorul umanitar și serviciile esențiale ajung la oameni acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.
Emilian M. Dobrescu / UZPR