Așa cum veți constata parcurgând-o, această ediție a revistei UZP se concentrează asupra presei online, abordată din unghiuri și pe tonuri diferite, toate, însă, demne de luat în seamă și menite să contureze un tablou cât mai fidel al provocării pe care o reprezintă jurnalismul din mediul virtual.
Decizia de a dedica un astfel de spațiu amplu acestei dezbateri este una cât se poate de firească și, desigur, binevenită, având în vedere, pe de o parte, interesul constant al conducerii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru promovarea creației publicistice și jurnalistice, indiferent de mediul de manifestare a acesteia, dar și, pe de altă parte, creșterea evidentă a impactului presei online asupra publicului larg, atât datorită progreselor majore tehnologice, dar și, în ultimul an, pandemiei care ne-a obligat să ne adaptăm cât mai rapid acestor evoluții pentru a putea rămâne în legătură unii cu ceilalți.
În mod evident, presa online se bucură de unele avantaje majore în raport cu cea tradițională, de la costurile mici de producție la viteza incredibilă de propagare și de la dimensiunile incredibile ale audienței potențiale la neînchipuit de bogata colecție de instrumente care le stau la dispoziție jurnaliștilor din mediul online pentru a-și analiza și apoi atrage și fideliza publicul.
Cu astfel de atuuri, am putea crede că presa tradițională nu mai are nicio șansă în această bătălie inegală cu sora ei mai tânără și mai adaptată vremurilor, presa online. În realitate, însă, cele două ar trebui să lucreze împreună pentru a oferi publicului ceea ce jurnalismul de calitate a făcut întotdeauna: informații reale, verificate și analizate înainte de a fi prezentate audienței. Iar dacă verificăm și analizăm din această perspectivă materialele disponibile în mediul online, vom constata că multe dintre ele vor „pica” fie la testul credibilității, fie la cel al calității, fie, nu de puține ori, la ambele.
Sigur, există, din nefericire, și la nivelul presei tradiționale, numeroase astfel de exemple negative, dar ponderea tinde, constatăm, să fie mai mare în spațiul online, din simplul motiv că în acest mediu rareori vom întâlni filtrele care în presa tradițională asigură acuratețea și relevanța informațiilor precum și punerea lor în pagină într-o manieră profesionistă.
Fără aceste filtre, materialele distribuite online pot fi (aproape) orice, mai puțin produse jurnalistice, având în vedere că, așa cum spuneam, orice material de presă trebuie verificat și analizat cu atenție înainte de a fi prezentat public. În absența acestor bariere în calea dezinformării și lipsei de profesionalism, jurnalismul online riscă să se compromită și/sau să devină irelevant, ceea ce ar fi deopotrivă o pierdere pentru ziariștii adevărați care se manifestă în acest mediu, dar și pentru publicul numeros prezent în acest sat global numit internet.
Cum pot fi, însă, impuse astfel de filtre într-un spațiu care se definește al libertății absolute fără ca ele să fie asimilate unei cenzuri de tip nou? Probabil că în niciun fel, singura soluție eficientă de a le implementa fiind ca înșiși autorii de articole din spațiul online să și le asume ca pe niște garanții ale calității produselor lor jurnalistice. Depinde, însă, de noi toți, dar mai ales de organizații precum UZPR, care militează pentru creșterea prestigiului actului jurnalistic, să îi convingem pe colegii noștri din presa online de nevoia asumării unor astfel de standarde. Iar punctele de vedere exprimate în acest număr al revistei noastre ar putea reprezenta, sunt convins, un bun punct de pornire pentru acest demers salutar inițiat de Președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, și asumat de Consiliul Director al Uniunii.
Claudius Dociu
Revista UZP nr. 21/2021