default-logo

Repetenți la istorie

Dacă în Ucraina se desfăşoară un război în sensul adevărat al cuvântului, la noi are loc un altfel de război – unul informaţional, care, am impresia că nu se va termina niciodată.
Nu degeaba Ambasada Rusiei la Chişinău are peste 1.000 de angajaţi. Aceştia lucrează, oameni buni, lucrează! Şi nu ca s-o ducem noi mai bine, dar să ne întoarcă iarăşi în URSS şi să ne trimită în aceeaşi Siberie, aşa cum se întâmplă în momentul actual cu ucrainenii luaţi ostatici de pe teritoriile ocupate, doar că de data asta cu binişorul, convingându-ne că dorinţele lor coincid cu dorinţele noastre. Iar pentru a-şi îndeplini misiunea, aceştia ne spală în fiecare zi creierul cu săpun, prin presa scrisă şi televiziunile ruseşti. Iar românii noştri basarabeni, mai ales acei care n-au deschis în viaţa lor nicio carte de istorie, se lasă manipulaţi, ca nişte elevi ascultători, cărora li s-au promis numai note de zece.
Dar, din păcate, printre cei repetenţi se află foarte mulţi tineri, care au uitat de deportările părinţilor şi ai bunicilor lor în Siberia.
Iar unul dintre aceşti proruşi, căruia i se răsucesc strămoşii în pământ când îl aud ce prostii debitează, a ieşit zilele trecute în Piaţa Centrală să filmeze bătrânele care vând tot felul de produse pe marginea drumului. Învinuindu-i pentru sărăcie şi zilele pe care le trăim pe nimeni alţii decât pe unionişti, afirmând: „Iaca, oameni buni, mamele noastre vând pe marginea drumului şi n-au ce mânca. Dar pentru toate sunt de vină Vieru, Lari şi mulţi alţi unionişti care au dus ţara asta la aşa zile. Ei au vrut limbă şi alfabet. Ei au pornit războiul în Transnistria. Stalin, oameni buni, trebuie adus înapoi! Şi Hruşciov, şi Brejnev. Nu unionismul!”, s-a revoltat „deşteptul clasei”.
Adică, pentru tot ceea ce se întâmplă în ţară, poeţii sunt de vină? Ei sunt răspunzători pentru toţi conducătorii pe care i-am ales pe parcursul anilor? Ei ne-au impus să-i votăm pe comunişti şi să le ascultăm necontenit minciunile?
Poeţii sunt de vină că ţara e săracă şi se află pe marginea prăpastiei? Sau acei care n-au învăţat nimic din cărţile lor, unde au tot vorbit despre istoria şi identitatea noastră! Căci, dacă îi ascultam, eram de mult ca şi Ţările Baltice, care au reuşit să scape de amintirea ruso-sovietică.
Dar, iată că omul n-a învăţat nimic. Îi vrea înapoi pe călăi, ca să ne mai smulgă încă o dată limba din gură. Iar, dacă vor mai veni acele timpuri, mă întreb: vei mai cânta prin Piaţa Centrală: „Veniţi, acasă, măi copii!” ori vei cânta răguşit: „Oi, maroz, maroz!”(Of, gerule, ger!). Şi, totuşi, ce le vei spune copiilor tăi atunci când te vor întreba ce ai făcut tu – pentru ţară? Ştiu, vei zice:
„Dacă-ngheaţă via sau puieţii,
pentru tot ce se întâmplă-n ţară –
nu răspund miniştrii, ci poeţii!” (N. Dabija)
E cel mai simplu răspuns. E răspunsul celui ce a rămas, din păcate, fără memorie şi demnitate. Pentru că ruşii au reuşit să i-o şteargă!

Doina Dabija / UZPR Chișinău

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*