La 6 mai se împlinesc 30 de ani de la unul din evenimentele cu cea mai mare încărcătura emoțională – Podul de Flori. În acea zi la Prut și-au dat întâlnire nu doar rude sau familii despărțite decenii la rând prin sârma ghimpată, și-au dat întâlnire românii mânați de dor și speranță, în încercarea de a-și mângâia rănile.
Expresia regretatului poet Grigore Vieru ” În timp ce unii visau să ajungă în Cosmos, eu visam să trec Prutul” reflecta, de fapt, trăirea tuturor românilor basarabeni.
E o adevărată binecuvântare ca într-o viață de om să fii martorul unor
astfel de trăiri, să înțelegi că exista ceva mult mai puternic decât tancurile, ceva ce nu poate fi ferecat în lanțuri – genele, fondul nostru genetic, care răzbate deșerturile, chiar si după secete îndelungate.
În acea zi împreună cu alți colegi de la Ministerul Învățământului, la care activam , am mers la Iași, unde am vizitat Parcul Copou cu Teiul lui Mihai Eminescu, Catedrala Patriarhală, Biserica ”Trei Ierarhi”, Palatul Culturii, legendarul restaurant ”Bolta rece”, bojdeuca lui Ion Creanga. A fost prima întâlnire cu Țara, despre care citisem și despre care-mi povesteau părinții în nopțile lungi de iarnă.
Iașul ne-a întâlnit cu „Dimineți cu ferestre deschise”, melodia interpretului Stefan Hrușcă, ce răsuna parcă special pentru noi din interiorul unui magazin de lângă hotelul Moldova.
Ascultam fascinați :
”Dimineți pentru viață și vise, /Dimineți fără lacrimi în zori, /Dimineți fără gânduri ucise,/ Dimineți pentru oameni și flori”.
În acea zi ni s-a deschis o fereastră spre o altă lume, lumea visurilor de veacuri a părinților și străbunilor noștri.
A risipi acest vis ar putea fi poate cea mai mare crimă. Pentru că fără un vis viața își pierde sensul , iar omul își pierde rostul de a trăi.
Transcenderea condiției umane, un salt nou in conștiință, extinderea responsabilităților de la grija față de propria familie, națiune, Țara, în care ne-am născut la cea a grijii față de întreaga umanitate este dezideratul timpurilor pe care le trăim.
Ași vrea să cred că suntem motivați să urcăm aceste trepte, înțelegând tot mai mult și mai mulți ce înseamnă ”în fapt lumea-i visul sufletului nostru” /Mihai Eminescu. “”Sărmanul Dionis” .
Iuliana Gorea Costin / UZPR