Presa este adeseori respectată cu titlul măreț de “a patra putere în stat”. Acest titlu are menirea de a sublinia rolul ei remarcabil, importanţa, independența și libertatea acesteia. Dar în “lumea de azi” lucrurile nu stau chiar așa. Este ea una dintre ramurile acceptabile marelui business? Poate că în vreun organ de presă se consacră mai mult spațiu politicii și mai puțin întâmplărilor sau împrejurărilor reale. Cu toate acestea, ar fi mai potrivit să se spună că: ziarele, revistele și periodicele tipărite nu sunt în niciun caz o “mare forță”.
Explicația o găsim foarte uşor. Nu facem ceea ce dorim, facem ceea ce dictează banii! Pentru că unele grupuri de interese dictează liber şi fără niciun fel de control. Vorbim aici despre SLUGĂRNICIE în toată regula! Executanți supuşi ai voinţei marilor beneficiari…
Prețul nesupunerii față de astfel de reguli impuse îi costă scump pe jurnaliştii cinstiți și independenți. Cum adică? Simplu. Se încearcă prin orice mijloace să li se pună piedici în obţinerea finanțării pentru editarea publicaţiilor respective. Atunci, ce e de făcut? Să ne ghidăm după aceste reguli? Sau să facem pe voia cititorilor? Editorul de presă scrisă trebuie să privească cu aceiași ochi, trebuie să aibă pentru toți cititorii aceeași unitate de măsură. Cum să procedăm ca milioanele de ochi să vadă la fel? Cum să procedăm ca acești ochi să fie ca unul singur? Poate că acest lucru este irealizabil? Nu, editorii de ziare tipǎrite găsesc totdeauna finanţare pentru ideile lor, vizaţi fiind şi cititorii care susţin această misiune. Astfel, cititorul dorește totuși să afle ce se întâmplă în țară, dar și pe glob, dincolo de această lume aparte și mărginită. În modul acesta au început să se consolideze înaintea ochilor cititorilor, caii uriaşei maşinării electronice! Dar, în schimb, se cântă tot mai des. În aceleași cuvinte şi în aceleași culori. Opiniile unor cercuri de interese răsună cu mai multă „trecere”. Un ziar poate să treacă cu vederea peste cerinţele timpului? Ei bine, trebuie să plătească acestuia birul necesar. Însă până la calea completă mai e mult. Fiindcă portretele timpului erau (și sunt) foarte incomplete.
Presa nu trebuie să urmărească profitul comercial. Ea va putea deveni (cu acte în regulă) o forţă creatoare în societatea românească. Totul depinde acum de munca noastră viitoare. Poate că e o acțiune excepțională să–ţi faci datoria de ziarist. Și să slujeşti interesul patriei nu prin căutarea de senzațional. Prin urmare, nu se poate susține că vom avea negreşit furtună. Noi suntem capabili să risipim norii negri pentru a avea un cer senin, albastru, pentru ca soarele pe care îl iubim să strălucească.