default-logo

Asfaltări: nenecesare, dar făcute; necesare, dar nefăcute

„Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!” (Winston Churchill)

Prezentul material nu a fost scris pentru a aduce critici nici autorităților incompetente, nici celor care fac lucrări publice de mântuială, nici celor care folosesc nechibzuit banul public și nici celor care folosesc banul public în mod deghizat fraudulos. Acest material prezintă probleme de principiu, care există în (aproape) toate localitățile din țară, probleme care ar trebui avute în vedere de autoritățile locale și centrale, dacă acestea se mai gândesc și la soluțiile oferite de cetățeni, prin a căror aplicare se obțin numeroase și importante efecte benefice. Am scris acest articol și cu convingerea că, atâta timp cât nu luăm poziție față de neajunsurile existente în societate, toţi suntem responsabili de prosperitatea prostiei, a hoției și a incompetenței.

În perioada 15 – 25 iunie 2022 s-a asfaltat strada pe care locuiesc.

Cei de pe această stradă am rămas nedumeriți când am auzit că se asfaltează strada pe care locuim și aceasta deoarece asfaltul era în bună stare, cu unele excepții.

Erau mai multe porțiuni din stradă pe unde s-a spart asfaltul, pe baza autorizației date de primărie, pentru ca unele persoane să se racordeze la rețeaua de canalizare.

Din cauză că în acele porțiuni asfaltarea nu s-au refăcut corect, din cauza unor funcționari din primărie corupți (care au acceptat astfel de lucrări), în acestea au rămas denivelări, și chiar gropi, față de nivelul asfaltului străzii din zona respectivă.

 „Nu se poate scăpa de corupţie cât timp corupţii sunt la putere.” (David Boia)

În cazul în care funcționarii primăriei corupți (cu atribuții pe această linie) și-ar fi exercitat cu corectitudine sarcinile de serviciu, prin a verifica modul în care s-au făcut aceste reparații, strada s-ar fi prezentat într-o stare bună și nu era necesară refacerea asfaltului prin cheltuirea unor sume mari din banii publici.

„Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” (Mihai Eminescu în ziarul „Timpul”, 18 aprilie 1879)

În cazul în care autorizațiile de racordare la rețeaua de canalizare:

1) s-ar acorda cu stipularea clară, precisă și la modul imperativ a refacerii, exact în forma inițială, a porțiunilor de asfalt spart,

2) s-ar prevedea sancțiuni drastice, pentru constructor, pentru nerespectarea refacerii asfaltului, conform cu starea inițială,

3) funcționarii primăriei ar verifica cu rigurozitate respectarea acestor condiții și ar aplica sancțiunile drastice,

nu s-ar ajunge în situația:

  1. a) de a avea (aproape) toate străzile pline de cârpeli, de denivelări, de gropi etc. și
  2. b) de a se cheltui sume deosebit de mari, din banii publici, pentru asfaltarea străzilor la intervale cu până la 50% mai mici decât în cazul în care străzile ar fi fost întreținute corespunzător, conform celor de mai sus.

Unele străzi, precum și cea pe care locuiesc, sunt puțin circulate de autoturisme, în general numai de cele ale locatarilor, fapt pentru care și uzura asfaltului este deosebit de mică.

Asfaltul anterior era de o calitate bună, „neted și lucios ca sticla”, fapt pentru care, atunci când unii dintre locatari făceam curățenie în dreptul porților, în special cu jet de apă, toată murdăria se spăla foarte ușor și era dusă de apă (strada având înclinare).

În plus, asfaltul era așa de bine făcut, că nu băltea apa în fața trotuarului.

Situația este neplăcută după asfaltarea de acum prin faptul că:

  1. Atunci când s-a frezat asfaltul vechi, mare parte din criblura rezultată a fost aruncată de utilaj, atât pe trotuar (până în porți și/sau până în case), cât și în rondurile cu flori și/sau cu diverse vegetații (arbuști etc.).

Având 3 pomi în dreptul casei, cu ronduri cu flori, pământul de la acestea a fost acoperit cu o parte din criblura rezultată din frezarea asfaltului vechi.

Cu foarte mare greutate și numai prin tăierea unor flori (altfel nu se putea), am reușit să curăț pământul respectiv de acea criblură.

Toate celelalte ronduri cu flori, cu diverse vegetații, au pământul acoperit cu acea criblură, pe care nimeni nu se va obosi să o curețe, cu atât mai mult cu cât, acolo unde este o vegetație mare și deasă, operațiunea este practic imposibilă de făcut fără tăierea acesteia.

Pentru toți cetățenii, care au în dreptul casei lor ronduri cu flori, cu diverse vegetații, pe care le îngrijeau cu muncă, cu cheltuieli, cu dragostea pentru frumos, este o mare durere când văd că acestea sunt serios afectate de criblura din această asfaltare.

  1. În dreptul porții mele sunt, acum, unele porțiuni pe care băltește apa, iar asfaltul este cu multe crăpături, cu găuri, în care se rețin cu ușurință murdăriile, neajunsuri care nu existau anterior.
  2. După ce s-a terminat cu asfaltarea, la 2 – 3 zile a început spargerea pe lângă gurile de canalizare și aceasta din cauză că (a) acestea nu sunt la același nivel cu asfaltul și (b) trebuie repuse la același nivel cu asfaltul. Ușor de înțeles că aceste operații se fac cu cârpeli, cu alte însemnate cheltuieli din banii publici, cu poluare fonică, cu murdărie pe stradă etc.
  3. Trotuarele au rămas pline cu cantități însemnate de criblura de la frezarea asfaltului vechi, ceea ce face neplăcută deplasarea pe acestea.

Surprinde și nedumerește faptul că, marea majoritate a cetățenilor, nu au procedat la a mătura această criblură, fiecare în dreptul proprietății sale, și a o strânge într-o grămadă.

Multe zile la rând respectivele persoane (unele cu mari pretenții de intelectuali) au intrat – ieșit din curte, chiar de mai multe ori pe zi, călcând peste mulțimea din acele bucățele din vechiul asfalt (criblură), chiar dacă o făceau cu un serios disconfort.

Unii au manifestat chiar o atitudine de sfidare față de mine când am curățat (exemplar) trotuarul, rondurile cu flori, am spălat cu jet cu apă toată porțiunea din fața casei, am săpat și udat florile.

O persoană chiar a ținut să-mi precizeze că „Pentru asta plătim impozite și taxe, să ni se facă curățenie și în fața curților, nu să ne-o facem noi”.

„Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)

Realitatea ne demonstrează că, cele mai frumoase și mai agreabile localități din lume, au ajuns la acest statut și prin contribuția însemnată a cetățenilor lor, care își mențin gospodăriile într-o ordine, o curățenie și o igienă exemplară, inclusiv în dreptul proprietății lor.

„Nu întrebați ce poate face țara pentru dvs., ci ce puteți face fiecare pentru țara dvs.” (John F. Kennedy)

  1. Trotuarele sunt cu adevărat într-o stare cu adevărat deplorabilă, și aceasta din cauza lucrărilor de mântuială făcute atunci când s-au montat, pe acestea, bazinele cu contoarele de apă, în dreptul fiecărei case.

Sunt numeroase porțiunile de trotuar pe care persoanele în vârstă, cele care au probleme cu aparatul locomotor, persoanele care se deplasează cu cărucioare cu copii, cu persoane imobilizate etc., efectiv și în mod real nu se pot deplasa.

Cu toate că aceste serioase neajunsuri persistă de peste 10 ani, nu s-a luat nicio măsură pentru repararea (asfaltarea) trotuarelor. Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât aceste trotuare sunt circulate (pietonal) de un număr foarte mare de persoane, de toate vârstele, care merg la plimbare la frumosul parc aflat la capătul acestei străzi.

Deci, asfaltarea s-a făcut pe partea carosabilă, cu toate că nu era necesar acest lucru, dar nu s-a făcut pe trotuare, unde este de strictă necesitate, de peste 10 ani.

Existenţa numeroaselor neajunsuri cu care se confruntă populația este cauzată și de pasivitatea oamenilor de bine care uită că „Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.”. (Albert Einstein), că „Toţi suntem responsabili de prosperitatea prostiei” (Vasile Ghica) și că „Cine nu împiedică fapta rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea”. (Seneca, Troades, 290).

În cazul în care tot mai mulţi oameni de bine, în special cei din mass-media și dintre elitele autentice ale societăţii, s-ar preocupa și de neajunsurile cu care se confruntă populația în fiecare zi, aşa cum este și cel prezentată în acest articol, ar fi eliminate cele mai multe dintre acestea. În caz contrar „somnul raţiunii naşte monştrii”.

Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița

Foto: Wikipedia

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*