default-logo

Călin  Geambașu: „Muzica mă împlinește întru totul”

IOAN  VASIU: Ce a însemnat Școala Vedetelor pentru Călin Geambașu?

CĂLIN  GEAMBAȘU: Școala Vedetelor a venit pentru mine exact înaintea terminării Liceului de Muzică, în paralel cu admiterea la Conservator, marcând astfel intrarea mea în viața de adult și totodată deschizându-mi porțile carierei într-un mod cum nici nu aș fi îndrăznit să sper la vremea aceea. Mihaela Cernea, de la trupa Class, m-a invitat la preselecția din toamna anului 1994 și am fost admis, parcurgând astfel toate etapele, din prima și până în ultima emisiune – 30 de emisiuni, zeci de concerte prin țară și turnee naționale, recitaluri la Festivaluri precum Mamaia și Cerbul de Aur, disc de aur acordat în concertul de la Sala Polivalentă din București, multe alte premii naționale și internaționale în perioada 1995 – 1998. Titus Munteanu a inventat ceva ce efectiv nu exista în peisajul muzical românesc: o instituție completă dedicată tinerilor artiști, unde învățam producție audio și TV, iar TVR punea la dispoziția noastră echipe întregi de profesioniști și echipamente performante ce nu se găseau aproape nicăieri în acea perioadă a mijlocului anilor ‘90. O șansă incredibilă de la Dumnezeu! Pentru niște puști din anii ’90, așa ceva era un fel de miracol împlinit, la scurt timp după Revoluție…Școala Vedetelor a fost Revoluția mea.

I.V. : Ce amintiri frumoase ai referitoare la Titus Munteanu?

C.G.: – Datorită lui Titus Munteanu am învățat să compun, iar șansele de a-mi prezenta compozițiile au venit tot datorită lui. Titus ne-a îndemnat pe mai mulți băieți din Școala Vedetelor să compunem (pe lângă compozitorii consacrați care lucrau cu noi), apoi melodiile noastre căpătau contur, le definitivam singuri sau lucram în echipă, iar acele melodii aveau ulterior să fie difuzate la Radio și în emisiuni TV, sau chiar să ajungă pe scenele Festivalurilor naționale de muzică. Melodia de absolvență a Școlii Vedetelor mi-a fost cerută de Titus să o compun tot eu. Melodia se numește Prieteni și se află pe ultimul nostru album, din 1998, chiar ultima melodie, simbolistic. Titus Munteanu, pentru mine, a fost, realmente, un al doilea tată. Fiindcă fără dânsul şi fără ce a făcut dânsul la Școala Vedetelor, un fenomen în zona divertismentului românesc, viaţa mea putea să fie ca a oricărui alt elev de liceu, ulterior student la Conservator, ca a celorlalţi colegi ai mei. Însă, dânsul a făcut ca această viaţă a mea, de la 18 până la 22 de ani, practic anii de formare, să fie la cu totul şi cu totul alt nivel, văzând altfel lucrurile, având alte repere faţă de ceilalţi colegi ai mei. Asta a însemnat Titus Munteanu pentru mine, el m-a mai născut o dată, dar la 18 ani.

Titus Munteanu va face mereu parte din cel mai important “ieri” al vieții mele.

I.V.: Care sunt cei mai cunoscuți colegi de la Școala Vedetelor care s-au lansat și au rămas în muzica ușoară românească?

C.G. : Adrian Despot cântă și acum cu formația lui (Vița de Vie), Călin Goia este solistul trupei Voltaj în ultimele două decenii, Mălina Olinescu a câștigat tot ce se putea câştiga în România pe plan muzical (Cerbul de Aur, Mamaia, Eurovision) și a susținut sute de concerte și a făcut videoclipuri alături de trupa mea, Laurențiu Niculescu are trupa lui (The Colours) și face producție pentru emisiuni TV, Mădălina Ghițescu este actriță, Carmen Pop a fost producătoarea emisiunii „Surprize, Surprize” iar de atunci și până acum tot în producție TV lucrează, Marius Rădmănăștean e prezentator TV, Alice Bursuc este senior editor la revista Elle, Kitty Cepraga este actriță, Nadine a fost prezentatoare TV câțiva ani și acum scrie cărți, iar Dana Mladin (mâna dreaptă a lui Titus) a lucrat și lucrează ca și producătoare TV. Ar fi splendid ca Dana să-i ducă mai departe lucrarea și menirea lui Titus Munteanu, continuând Școala Vedetelor cu alți tineri, demni de o șansă precum am avut noi.

I.V.: În prezent cu ce te ocupi?

C.G.: Pentru mine, prezentul înseamnă ultimii 20 de ani, adică momentul continuu de când am decis să-mi dedic tot timpul, resursele și energia către trupa mea. Deși am trecut cu toții greu prin pandemie, ne-am revenit și am continuat să cântăm prin toată țara, călătorind și cântând. Nimic mai frumos. Echipa mea este atent alcătuită în timp și are în componență oameni foarte valoroși, dar care au și caractere deosebite, iar de câțiva ani, echipei CGB s-a alăturat și fiul meu, DaviN, în vârstă de numai 13 ani, care ne acompaniază Live în zeci de spectacole. E un sentiment de împlinire și bucurie imposibil de descris…

I.V. : Fiul tău moștenește ceva din talentul pe care îl ai?

C.G.: Bunicul meu era militar, iar la bătrânețe cizmar. De asemenea, majoritatea părinților și bunicilor colegilor mei de Liceu și apoi de Conservator nu aveau nimic în comun cu muzica. Legat de talent, o citez pe doamna Platon, profesoara mea de pian: „talentul reprezintă doza de interes pe care o persoană o alocă unei anumite îndeletniciri”. „Doza de interes”, ce cuprinzător și responsabil a definit… E perfect valabil în orice domeniu, nu numai în muzică. Glasul muzical este de la Dumnezeu și nu am niciun merit pentru faptul că DaviN are și voce muzicală. Restul abilitaților la instrumente și le-a dezvoltat încercând să pună în practică ce vedea și îl impresiona în mod plăcut. 90% muncă, 10% talent, după cum spune celebra vorbă.

Unde am contribuit eu, a fost prin a-i crea un mediu în care să poată evolua profesional, oferindu-i resursele și tot timpul meu liber și totodată îndrumându-l înspre a-și asculta bucuria inimii. Eu i-am spus doar atât: „tata numai la muzică se pricepe și aici poate să te ajute; pentru orice altceva ți-ai dori, apelăm la profesori”. Și eu am avut șansa ca tatăl meu să aibă în casă cele necesare muzicii, asta fiindu-i profesia. Eu am făcut eforturi direcționate strict către copilul meu, fără ca acesta să lucreze pentru mine, ci doar pentru dezvoltarea lui personală.

Îl sprijin în continuare cât pot și sunt nespus de fericit că îl văd cum îmbrățișează cu pasiune acest drum al muzicii, fiindcă a apucat de mic să vadă direct de pe scenă câtă bucurie putem răspândi celor cărora le cântăm și cum ne încarcă și pe noi cu elan și bucurie starea lor de bine. Scena oferă un fir emoțional excepțional și îți oferă șansa să îți vezi instant roadele muncii. În 2011, am filmat cu trupa mea 80 de clipuri muzicale ce aveau ca scop precis în acel moment ideea de a-i servi lui DaviN ca reper educațional direct. A funcționat de minune.

I.V. : Ce părere ai despre muzica ușoară de astăzi, din țara noastră, având în vedere că interpreții tineri cântă mai mult în limba engleză?

C.G. : Apreciez faptul că România își deschide orizonturile muzicale către zări mai puțin frecventate în alți ani. Limba engleză reprezintă pentru mulți șansa de a fi ascultați și în străinătate, acum, când internetul este deschis oricui, prin intermediul YouTube și al altor aplicații similare. Limba noastră are frumusețea ei nespusă, dar e un lucru bun că în ziua de azi există opțiuni pentru fiecare. Atât pentru spectatori, cât și pentru artiști.

I.V.: În afară de muzică, ce alte pasiuni ai?

C.G.: Muzica mă împlinește întru totul, însă mai am ca hobby-uri jocurile pe calculator, călătoriile, sporturi precum tenis, fotbal sau baschet, cartingul și plimbările cu ATV-urile pe diferite insule de unde se pot vedea priveliști minunate.

                                       Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*