default-logo

Falsa problemă a admiterii la colegiile naționale

Admiterea în clasa a IX-a la unele licee, colegiile naționale, prin concurs organizat în fiecare colegiu, iar la celelalte licee prin repartizare computerizată, dacă ar fi legiferată (deocamdată, este un proiect în dezbatere publică), ar marca încununarea unei perseverențe îndelungate, sistematice, urmărind detașarea unor unități de învățământ de restul unităților, de la nivelul cuprinzător al sistemului educațional; perseverență urmată începând cu valorificarea unei oportunități administrative, de titulatură, în urmă cu douăzeci și ceva de ani, trecând apoi prin repetarea în timp a cerinței de organizare a admiterii localizate, ajungând recent la solicitarea (neonorată, până la urmă) a unei finanțări distincte, exclusive, din Planul Național de Redresare și Reziliență.
Interesul pentru o selecție a elevilor prin admitere anume făcută nu este surprinzător, ci e de înțeles, în condițiile în care populația școlară scade, iar la evaluarea de la sfârșitul gimnaziului subiectele sunt tot mai facile, încât mediile absolvenților tot cresc. Rezultă că există tot mai multe locuri de ocupat în licee și tot mai mulți absolvenți de gimnaziu cu medii mari, care văd că au unde să se ducă. Rarefierea dată de multele locuri disponibile la multe licee și perspectiva de răspândire a candidaților cu medii mari la acele multe licee, nu numai de top, fac acerbă lupta pentru atragerea candidaților.
Vulnerabilitatea admiterii organizate la nivel de colegiu național este găsită într-o falsă problemă: cine face subiectele de examen? Sensul neliniștii este că admiterea devenind o problemă internă a unor colegii, autorii subiectelor de admitere vor scoate pe piața meditațiilor subiectele.
Nu. Eventuala problemă a subiectelor de la admitere vine în ultimă instanță. Până la admitere, lucrurile ar fi așezate demult pe direcția dorită. Legiferarea admiterii la nivel de colegiu ar închide o serie asiguratorie începută cu ani în urmă, odată cu includerea ciclurilor primar și gimnazial în structura colegiilor. Trecerea între cicluri ar deveni integrală, fără emoția vreunei surprize, de la un capăt la altul: înscrierea în ciclul primar la colegiul vizat, apoi, intrarea tot acolo în gimnaziu prin examen localizat, după care ar veni întregirea parcursului prin noua lege, cu intrarea și în ciclul liceal prin examen localizat. Într-un fel, „admiterea” de care se vorbește acum e întrezărită de la opțiunea pentru primul ciclu de școală. În ciclul primar se poate considera că se face „admiterea” dorită, mai departe fiind de creat cadrul mai ales legislativ pentru păstrarea locului (a componenței), fără surpriza vreunei intruziuni date de caracterul deschis al accesului. O admitere așa cum se pregătește s-o prevadă legea ar exclude surprizele accesului deschis.
S-ar părea că admiterea în liceu așa cum se preconizează prin legea aflată în proiect constituie o problemă restrânsă la câteva unități de învățământ, și la acelea, doar pentru o parte din locuri.
Iar e de zis că nu e așa. Problema admiterii numai în unele unități de învățământ, pe numai o parte din locuri, privește tot sistemul, și sub aspectul personal, al interesului, și sub aspectul general, al metodologiei. Programată după admiterea în colegii, ca soluție pentru cei care nu trec admiterea și pentru cei care nu o încearcă, evaluarea obișnuită ar apărea în subsidiar, ca soluție următoare, ca eventualitate, deși ea are caracter de examen național.
Admiterea organizată așa cum o arată proiectul viitoarei legi, chiar restrânsă numeric și spațial, nu are cum să nu intereseze la nivel de promoție, în primul rând pentru că este concepută să se producă în interiorul sistemului de învățământ general obligatoriu. Admiterea, fie ea organizată doar în anumite unități de învățământ, este pentru toți, atrage toate privirile și dorințele, influențează decizii, pentru că toți absolvenții de opt clase au dreptul să candideze la admitere, să spere la reușită.
În mod echivalent, de ce nu s-ar considera îndreptățite și alte licee (colegiile sunt licee) să beneficieze de elevi pe care să și-i selecteze?!
Nu mai degrabă liceele considerate mai slabe (după rezultatele elevilor) este normal să facă o evaluare proprie, o selecție, să-și cunoască elevii, să încerce o creștere calitativă sub aspectul resursei umane?!
Dacă va dispărea luarea în considerare la intrarea în liceu a mediei din clasele V-VIII (acum, factor subiectiv), ce ar mai fi de considerat că denaturează ierarhia generală, încât să justifice o selecție de încredere?!
Și repartizarea computerizată este, în fond, un concurs, pentru că presupune o ierarhizare care decide, însă este contestabilă pentru că exclude liceele din procesul de admitere, le face fără nicio putere în alegere; în aceste condiții, nu ar fi normală instituirea unui sistem unitar, general, de selecție pentru nivelul următor?!
Sub aspectul legalității, în condițiile în care evaluarea de la sfârșitul gimnaziului rămâne examen național de finalizare a unui ciclu, este normal ca această evaluare generală să fie pusă la alegere cu un examen restrâns, particularizat, numai al unor unități de învățământ?!
Nu s-ar considera că sunt absolvenți care se sustrag examenului național de finalizare a unui ciclu, care evită examenul, iar unii să fie considerați că au ocolit ceea ce este pentru toți și au intrat în ciclul următor, și încă, pe o treaptă de sus de tot?!
Evaluarea națională nu ar mai fi examen de finalizare a unui ciclu?! Ar fi posibilă intrarea la liceu fără certificarea ieșirii din gimnaziu?!

Florin Antonescu / UZPR
(din „Tribuna Învățământului”)

Foto: editiadedimineata.ro

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*