La despărțirea de un adevărat martor și istoric al clipei: Constantin Gheorghe

Dureros şi nedrept a început anul 2023 pentru cultura noastră! Pe 31 decembrie a plecat în lumea veşniciei Adam Puslojic, cel supranumit marele prieten al lui Nichita Stănescu şi al României, peste numai câteva zile l-au urmat Dumitru Radu Popescu şi Mitică Popescu. Pentru ca, din 5 ianuarie, breasla noastră, a istoricilor clipei, să rămână fără Constantin Gheorghe! Condei de excepţie, foarte incomod pentru cei care socotesc presa o turmă de propagandişti cărora le livrezi comanda politică şi, dacă au respectat ordinul pe unitate, le mai dai şi nişte bănişori. Aşa se şi explică faptul că, deşi a petrecut ani buni în presă, fiind una dintre semnăturile foarte căutate în paginile Jurnalului Naţional acum douăzeci şi mai multe de ani, după ce i-a încetat mandatul de consilier de stat în perioada când Ion Iliescu a fost, pentru a doua oară, preşedintele României (2000- 2004), Constantin Gheorghe s-a retras din primul plan al publicisticii. Foarte adevărat, luciditatea analizelor şi francheţea exprimării adevărurilor au făcut ca el să nu se prenumere printre abonaţii  unor anumite televiziuni agit-prop, aşa că lui Constantin Gheorghe nu i-a mai rămas decât să se exprime pe canalele media alternative, ale social media. Canale care, nu întotdeauna şi fără drepte motive, mulţi le privesc şi le cotează cu mare rezervă.

Obişnuit să lupte cu prejudecăţile devenite norme de gândire şi acţiune, Constantin Gheorghe şi-a luat cât se poate de serios această calitate şi a reuşit să facă din pagina sa de Facebook o adevărată tribună de dezbatere a ideilor. Demonstrând, în acest fel, că pagina de Facebook nu este doar un spaţiu de flirturi şi de poze cu ceşti de cafele’’, cu „o zi bună vă doresc’’ şi cu explicaţia foto: „Priveşte poza şi nu uita originalul’’. Că el nu a greşit câtuşi de puţin o dovedeşte, din păcate, nu numai numărul mare de cernite mesaje transmise pe pagina sa de Facebook, cât mai ales faptul că, în memoria celor care le-au transmis, Constantin Gheorghe rămâne ca un analist temeinic şi un substanţial partener de dialog şi de confruntări de idei.

Cunoscându-ne de ceva vreme, stabilisem, fiecare în felul său şi împreună cu alţi confraţi care încearcă să dea altă faţă Facebook-ului, să punem umărul pentru a ne citi reciproc şi, mai ales, pentru a ne confrunta sub egida liberei cugetări. De la o vreme, însă, postările sale erau ceva mai rare, dar m-am ferit să îl întreb direct care ar fi motivul. Pentru ca astăzi, după ce am citit postarea îndurerată a fiului său de pe pagina lui Constantin Gheorghe, să am şi explicaţia pe care nu aş fi vrut să o primesc.

Se va încumeta, sper, cineva care să adune între coperţile unui volum măcar o parte din comentariile acestui împătimit martor şi cronicar al clipei şi sunt convins că un asemenea act de restituire a memoriei documentului ar oferi cititorului o lectură plină de învăţăminte. Contrazicând, încă o dată, cât de relativă este sentinţa lui Andre Gide: „Numesc jurnalism tot ceea ce mă va interesa mâine mai puţin decât azi’’.

Nu este nici locul şi nici momentul pentru ca să îmi susţin ideea printr-o suită de texte care poartă semnătura lui Constantin Gheorghe, aşa că am ales să îmi susţin ideea printr-un singur citat reluat dintr-o substanţială analiză asupra unui subiect de o tragică actualitate: „Din păcate, moartea atâtor oameni din cauza atâtor lideri cate sunt incapabili să evalueze corect un context şi cred că pot guverna prin crize este un adevăr dureros’’. După care urează această confesiune făcută în una dintre ultimele pe care le-a publicat  Constantin Gheorghe pe pagina sa,  urmată de o predicţie pe care mă tem din ce în ce mai mult că s-ar  putea adeveri: ,,Detest războiul. Şi nu pot fi de acord cu el. Dar dacă eşti pus cu spatele la zi şi nu mai ai de ales, îl accept. Mă tem că vom trăi acest moment în care România nu va avea de ales. Să ne gândim la asta în primul rând. Anul care vine va fi, oricum, numai unul fericit, nu’’.

Citesc şi recitesc aceste gânduri şi nu îmi pot stăpâni neputincioasa revoltă că Doamna Neagră a hotărât ca, la sfârşitul lui 2023, să nu mai pot vedea, împreună cu Constantin Gheorghe, dacă el a avut sau nu a avut dreptate!

Şerban CIONOFF