MOTTO:
,,Să ne bucurăm nespus
,,BUNI găsindu-se-ndeajuns,
,,Citind, lumilor ascuns,
,,Dintr-un ‘NALT Observator,
,,Galaxiilor… color…
,,Într-o Timișoară
,,Și în alte colțuri de țară
..Unde există Observator…
,,Alte patru orașe se laudă de zor…!”
Aflăm cu mare bucurie românească despre darea în folosință a Observatorului din Craiova, prilej care a ocazionat amintirea construirii Observatorului Astronomic din Timișoara și importanța lui
Aceste aduceri aminte reînviate de știrea primită, am căutat în grabă paginile manuscrise ale astronomului inginer, Mihai Stoicovici, caransebeșean, născut în București în 1897 și trăitor în Caransebeș , în lunea largă și în Timișoara , unde, până la vârsta de șaptezeci de ani a funcționat la Observatorul Astronomic din Timișoara.
Dau mai jos un facsimil cu primele date din această poveste plină de învățăminte și peripeții, pe care dânsul mi-la înmânat-o în perioada când mi se cereau materiale pentru ziarele locale din Timișoara, în ideea dânsului de a transmite semenilor din experiența sa bogată de viață
Am prezentat atunci publicului cititor partea literară a activității sale și mai târziu din paginile sale de participant la Marea Unire din 1918.
Dar viața sa descrisă, în bogatul manuscris, îl prezintă în câteva perioade ale existenței sale, existență foarte zbuciumată, din care amintesc pe scurt:
Viața unui copil de cofetar în Bucureștiul românesc, liber, perioadă întreruptă de boala mamei, care revine cu familia în Caransebeș.
Amintirile din Familia din Caranebes îl preocupă făcând parte din Familia Generalului Biju, unul din susținătorii Marii Uniri.
Elev fiind la o școală primară din sistemul austro-ungar, refuză să poarte eșarfa steagului maghiar, act considerat o adevărată rebeliune din partea unui copil, în teritoriul bănățean ocupat de Austro – Ungaria. Un copil român din București, care nu suportă opresiunea austro-ungară din Caransebeș. Consecințele școlare sunt grave.
Reușește totuși să învețe carte și după ani, să intre la școala de ofițeri. Dar un conflict cu superiorii îl duc în fața plutonului de execuție.
Îl găsim pe erou, ofițer răzvrătit, în Banat, împotriva umilinței la care îl supune comandantul maghiar. Fiind condamnat la moarte, scapă de la executarea morții prin împușcare protestând veridicitatea traducerii în română a actului de acuzare.
Pentru executarea pedepsei este trimis pe front la Piave- Italia, apoi cu frontul în Austria, Rusia, Polonia.
Este rănit și trimis acasă de pe front
Când trupele ocupanților încep să se retragă din Banat, acestea au început devastarea teritoriului românesc. Mihai Stoicovici devine un erou printre cei decorați privind operațiunea de dezarmare a trupelor maghiare din Caransebeș, participă la luptele de eliberare ale zonei, unde el împreună cu un grup de 150 de bănățeni, reușesc să imobilizeze, ca prizonieri, 15.ooo de soldati din armata austro-ungară.
Participă la pregătirile pentru Marea Unire și cu multe zile înainte de Sărbătoarea Unirii se alătură celor 100.000 de bănățeni care pleacă pe jos până la Alba Iulia.
După Serbările Unirii se întoarce acasă cu gândul de a-și completa studiile de optician tunuri, carieră începută în armată.
Pleacă la Viena, la Universitate, dar după câtva timp întrerupe studiile din criză de bani. Dar cum este perseverent, într-o perioadă următoare își completează studiile și devine inginer cu specialitatea astronomie și reparații instalații astronomice.
Îl vedem deci, un român care se specializează cu multă pasiune și mult efort fizic spre a deveni inginer astronom. Îl îndeamnă voința și dorința de a privi sistemul cosmic din punct de vedere științific, dar și de a-și exersa îndemânarea de a regla și repara aparatele optice, telescoapele, aparatele anexe.
Din acel moment este solicitat de posturile observatoarelor astronomice din lume, în special pentru aparate optice de mari dimensiuni. Cea mai mare perioadă petrecând-o în Singapore.
Lucrează mult prin lume, dar revine în țară și se angajează la Observatorul de la Politehnica Timișoara, și după aceea la noul Observator astronomic.
În paralel este și activist obștesc
Este un mare cititor și totodată și colecționar de cărți, adunând pentru biblioteca sa proprie un număr de 1500 de cărți, în perioada în care toți erau îndemnați să ardă cărțile-să spunem, interbelice, după 1944.
Trebuie să subliniem și rolul său de scriitor vizionar, prin scrierile sale,
vorbind despre poluare, îmbolnăvirea Terrei, deteriorarea concepțiilor umane
Scrie mult, eseuri filozofice, poezii și un număr impresionant mare, de 7.000 de aforisme
Toate aceste puncte de plecare spre comunicări către public, a activității sale, pot fi abordate fiecare separat, eu tratînd doar participarea sa la Marea Unire și pe scurt din latura literară.
În momentul actual noi îl prezentăm ca pe un om de seamă și un maror ocular al Marii Uniri, pe care scriitoarea acestor rânduri l-a cunoscut și care era cititor la secția documentar, carte veche românească și străină și periodice vechi.
Revenind la amintirile sale și ale mele personale, privind personalitatea sa, plus documentări despre Observatorul Astronomic din Timișoara , aflăm despre Simpozionul Național de Astronomie de la Timișoara din data de 6-7 decembrie 1962, prezidat de Profesorul Universitar, Rector al noii Universități Timișoara, Dr. Ioan Curea, fondatorul acestui Observator Astronomic.
La Politehnica din, Timișoara, în subsolul unui imens edificiu, astăzi devenit un privat oficiu, trecând peste istoricul proprietății, ne amintim că se găsea în subsolul clădirii un mini observator astronomic. Exista acolo ceasul astronomic, nu ceasul astronomic de Greenwich, ci ceasul astronomic de Timișoara și un seismograf.
Noi, generațiile de studenți de la diferite facultăți în perioada 1949– și mai departe – am vizitat în cadrul orelor de astronomie (cazul studenților de la facultatea de agronomie care înainte de 1949 funcționa în cadrul Politehnicii) am fost discipolii Profesorului Dr. Ioan Curea la științele matematici și astronomie aplicată, meteorologie.
Bucuria, curiozitatea și uimirea noastră a fost când în după 1966, am mers la Observatorul astromic, cu turlă, cupolă și turelă, la telescopul noului Observator din Municipiul Timișoara, unde fostul nostru drag profesor Dr. Ioan Curea era Directorul științific al acestui Observator astronomic situat în partea de Sud a Timișoarei, acolo unde s-a găsit un spatiu adecuat pentru un asemenea obiectiv. Observatorul a fost înzestrat cu un ecuatorial de mărime mijlocie cu montură ecuatorială fixă.
Programul urmărit era de studii și cercetare astrofizică, stele variabile, observații și studierea de fenomene tranzitorii. Studiul atmosferic și acțiuni de popularizare a științei,
Inițial a fost decernat unui scop didactic, dar ulterior a devenit observator de cercetare științifică, fiind introdus în subordinea Academiei Române Filiala Timișoara.
Când, mai târziu. în perioada 1974-1988 m-am reconvertit în bibliotecar, iar la secția mea îl aveam cititor la Documentar- periodice – carte veche, pe astronomul octogenar, ing. Mihai Stoicovici, începând de prin 1975.
Dânsul mi-a lăsat pe lângă o puternică impresie de erudit și poliglot, , precum demonstrează și bogatul manuscris din care am prezentat mai sus doar primele paragrafe, pentru observarea autenticității, de altfel un manuscris autobiografic de mare autenticitate și valoare.
Un astronom și un activist obștesc, un lucrător ,,stelar și pământesc” s-a adresat prin acest manuscris bibliotecarei înmânându-i acest manuscris în ideea ca toate fațetele acestui manuscris vor fi tratate literar, pe larg și vor fi comunicate în actualitatea momentului de atunci, și care și-au găsit parțial răsunet, dar nici azi nu au devenit perimate.
Ceea ce s-a și întâmplat , dar parțial, eroul Mihai Stoicovici fiind prezentat scriptic de mine, alegând acest subiect, la o Sesiune științifică de bibliofilie, ținută în prezența a 45 de bibliotecari, câte un reprezentant de la fiecare bibliotecă județeană și delegații din Consiliul Superior al Culturii- București-România, în prezența ministrului, Tamara Dobrin.
Următorul articol a subliniat participarea la Marea Unire a acestui martor ocular, Mihai Stoicovici, artcol publicat în reviste.
Manuscrisul alcătuit de autorul Mihai Stoicovici este deosebit de concentrat, ca o quintesență, cuprinzând referiri care pot constitui materiale unice, precum viața unor oameni este unică printre viețile celorlalți.
Dar toate acestea nu își au locul în materialul de față.
Toate aceste puncte de plecare spre comunicări către public pot fi abordate fiecare separat.
A sosit momentul să citez din cuvintele, creația autorului Mihai Stoicovici, vorbind despre realitate și viziunile sale privind poluarea, îmbolnăvirea terrei, deteriorarea concepțiilor umane și încă multe aspecte, astăzi, peste ani, dovedindu-se a deveni reale dacă nu se vor lua măsurile necesare
,,În ultimi zece ani am început să scriu aforisme- vreo 7.000, și poezii, de asemenea să particip la ,,numeroase acțiuni în municipiu și în județ în cadrul cenaclurilor literare. Printre pasiuni pot ,,enumera și pe cele 1500 de cărți ale mele, pe care aș dori să le citesc pe toate. Dar vă rog să nu ,,credeți că eu toată ziua o petrec făcând poezii. Mă îngrijesc singur și-mi văd de obligațiile ,,cerute de munca obștească”.
Ascultând această istorie vie a românismului, rostită chiar de eroul acestui reportaj, ne reamintim, zilele de mari încercări prin care a trecut mereu neamul nostru și miracolele de vitejie care au ajutat la înălțarea acestui neam : *
,,Eu trăiesc cu omenirea mondială. Eu trăiesc în univers și omul e o scânteie de viață, o întâmplare. Pentru Țara mea îmi fac și mi-am fpcut datoria. Am trăit asuprit, dușmănit. Am învins. Poezia s-a născut acolo jos, în popor, în suferință. Eu am scris astfel ca să poată învăța oamenii din mesajul meu plin de experiență, Și iată, că am ajuns să trăiesc și să lupt într-o epocă în care unii oameni întocmai aetelor solare care întunecă și distrug, folosesc cultura lor ca să distrugă civilizația, pământul, poluează apele și atmosfera. Deși am o cultură într-o anumită direcție știu că mesajul meu prin poezie îi face buni pe oameni. Pot face aceasta transmițându-le mesajul meu prin poezie și prin aforisme și aș dori să le transmit tot ce simt și toată emoția mea”
ÎN LUME
. . . . . . . . , . . . . . . .
… Ne-nțelegeri și cazuri sângeroase;
Unde-i rațiunea minții sănătoase ?
Oare omenirea e la sfârșitul ei ?
Nu va opune o salvare, un temei ?
De ce distrugeți civilizația și pământul ?
E chemarea naturii ! Să-și spună cuvântul !
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
FĂRĂ JUDECATĂ
. . . . . . . . . . , . . ., . . . .
Au căzut împărați, s-au distrus imperii,
Deși au fost păziți de brațele puterii.
Armele nuclare cum să facă dreptate ?
. E un delir nebun de distrugere, moarte !
Minți sănătoase, ieșiți la suprafață
Și dați puterilor demente o ultimă povață !
SALVAȚI PLANETA
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Pământul e prea bun, el și pe răi hrănește;
Salvați-l, e refugiu, în sânu-i vă primește !
HANIBAL ANTE PORTAS
Atomul , neutronul, stau azi în fața porții;
Decideți, fericire, pace, sau clipa morții !
N-aveți gropari, vă uscă soarele și vântul,
Terra refuză să vă fie mormântul !
VOI CARE
Voi, care aveți mâinile murdare
De crime, războaie, teroare
Spălați-le în apa justiției curate,
Civilizația vă obligă la FAPTE !
LIBERTATEA
Libertatea nu poate fi cumpărată,
Ci prin jertfe de sînge câștigată.,
Ea e drept de la natură dăruită,
De nici o putere nu poate fi știrbită !
AFORISM Nr. 2533
Faptele noastre sunt ca o uitare ,
Deși suntem ceva – o umbră ce dispare.
În timp suntem ceva – un mers ce s-a șters
Un fir de praf ce va dispare-n univers.
AFORISM Nr. 2.183
Cu viteză te rotești în spațiu și nu simți nimic,
Știința ta cât e de mare, iar tu cât ești de mic,
Ca un fir infim în cosmos plutești,
Dar pe pământ cât de puternic ești ?
Ocupația sa i-a oferit clipe de adâncă meditație care se reflectă în aforisme, panseuri în poezii. Vorbirea sa curentă e de multe ori o poezie a dreptății, a triumfului binelui asupra răului, E ca un basm ce se așterne ca un balsam peste rănile violenței. El Spune:
,, Natura e marea creatoare ce domină universul, Ea stpânește materia, timpul și infinitul. Ea e pretutindeni ca forță , mișcare și fapte, dispune și cârmuiește nemărginita eternitate”!
Inginerul astronom Mihai Stoivcovici ocupă un larg spațiu benefic în istoria românilor bănățeni înainte și după Unire și face parte dintre erudiții noștri înaintași.
Cu stimă în mândrie națională,
Melania Rusu Caragioiu