◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

GHEORGHE ȘEITAN: „MEȘTERUL MANOLE” – O CREAȚIE CRIPTATĂ. Sensul figurat al jertfei zidirii și Zalmoxis, ctitor al unei case de cult

Cu lucrarea dedicată cunoscutei balade românești despre „jertfa zidirii”, dl Gh. Șeitan își continuă investigațiile hermeneutice („încercări de explicare”) începute în 2004 cu „Toma Alimoș” și urmate de cercetarea comparativ pe itinerarii imaginare indo-europene despre „Miorița” din 2020, căreia și noi i-am dedicat un comentariu (Un vajnic hermeneut al «Mioriței» în călătorii imaginare indo-europene, de regăsit la pp. 273-284, în ediția de față:

Între timp a apărut, iată, și această carte, piesă într-un demers mai cuprinzător, având în vedere complexitatea temei și aria geografică de largă răspândire. Marea „dificultate”, consideră autorul, este aceea de a intra în contact direct cu textele din alte culturi, știindu-se că motivele folclorice circulă, sunt transnaționale, dincolo chiar de „arealul balcanic”, ceea ce presupune nu o muncă singulară, oricât ar fi ea de asiduă și devotată, ci „un colectiv multinațional și interdisciplinar”. În ceea ce privește corpusul de texte românești, dl Șeitan a avut în vedere culegerea savantului etno-folclorist clujean Ion Taloș, prețiosul nostru colaborator (ale cărei apariții din ultimul deceniu de la Editura Academiei le-am comentat, pe rând, grație nobilului gest de a ne oferi lucrările) – e vorba de culegerea „Meșterul Manole” din 1997, cuprinzând nu mai puțin de 248 de texte și încă 38 de legende în proză. Pe lângă această indispensabilă lucrare, dl Gh. Șeitan a apelat la texte bulgare și macedonene din mai recenta lucrare a etnologului Gheorghiță Ciocioi (2019), „Jertfa zidirii în fondul baladesc nord și sud-dunărean” (tot 248 de texte, dar traduse din cele două limbi slave. A avut, de asemenea, în vedere câteva variante din poezia populară grecească, sârbă și maghiară, din varii surse documentare.

Prezenta investigare hermeneutică este structurată în 34 de capitole, urmate de note bibliografice (pp. 207-234), trei anexe și o Addenda. Cu afecțiune familială, autorul dedică, sugestiv, cartea „aspectului feminin din familia mea”, adică Mamei Cleopatra, strămoașei, străbunica paternă, bunicelor paternă și maternă, soției Adriana, nurorilor și nepoatei „recent venită pe lume”. Este vorba de tema sacrificiului întemeietor, a suferinței ziditoare din celebrul mit popular românesc, unul din cele patru care structurează cultura noastră populară și cultă, după părerea lui G. Călinescu din cunoscuta „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent” (1941): mitul etnogenezei („Traian și Dochia”), mitul existenței pastorale („Miorița”), mitul creației prin jertfă („Meșterul Manole”) și mitul erotic („Zburătorul”).

Să precizăm că în aceeași grilă hermeneutică dl Șeitan a realizat precedentele sale studii: „Zalmoxis în cântecul bătrânesc” (2003) și „Miorița vine din cer” (2020), în care citește mituri, ritualuri și credințe străvechi, în sacra lor circulație multinațională, cu origini indo-europene. Desigur, cercetările d-sale au ceva special, prin raportarea la fondul arhaic, ancestral al spiritualității etno-folclorice, prin comparatismul fugace și oarecum specios, foarte greu de acceptat de unii confrați de cercetare tracologică, dacologică, indo-europeană etc. „Încă se mai aud voci care anunță Revolta fondului nostru nelatin”, scrie în prefața Sacrificiul întemeietor în „Meșterul Manole”, d-na prof. dr. Anastasia Dumitru, amintind studiul lui Lucian Blaga din 1921 apărut în „Gândirea”, în colegiul de redacție al căreia figura și poetul, autor al „misterului păgân” Zamolxe din același an (1921). Desigur, despre însemnele unei străvechimi multimilenare, petrecută cu mult înainte de „procesul romanizării”, autorul „Pașilor Profetului” scrisese și alte pagini la fel de inspirate, dacă ar fi să amintim eseul „Getica” sau textele filosofice de rezonanță ancestral-mitică din romanul „Luntrea lui Caron”, aparținând filosofului Leonte Pătrașcu (ilustrând fațeta filosofică a poetului cu numele acolo de Axente Creangă)… Nu numai Lucian Blaga este unul din punctele de referință bibliografică ale dlui Gh. Șeitan, ci și istoricul religiilor Mircea Eliade, șef al unei strălucite generații de gânditori din interbelic (director-fondator al periodicului „Zalmoxis – revistă de studii religioase” (I-III, 1938-1942) și al celebrului studiu „De Zalmoxis à Gengis-Khan” (Paris, 1970). Dar, desigur, nu-l putea ocoli pe B. P. Hasdeu, atât de mult prețuit de însuși Mircea Eliade (care i-a editat opera), nici pe hermeneutul mitosof guénonist Vasile Lovinescu, cu interpretările sale ezoterice privind epica populară românească și alte aspecte din vechea noastră cultură, cu ecouri mitice în Dacia hiperboreeană…

Având în vedere bogatul material investigat din tradițiile folclorice multinaționale amintite, în general de areal balcanic, dl Gh. Șeican urmărește „moticul jertfei” din baladele și colindele românești cu tot complexul de elemente constitutive, de la simbolul bisericii „navă”/ „arcă” (statuându-se astfel arhitectonic „calea salvării” prin zidirea de ordin sacru). Desigur, „jertfirea” unei ființe umane în zid contravine preceptelor biblice ale iubirii din „Noul Testament”, ceea ce denotă faptul, zice autorul, că balada respectivă (motivul acesta de circulație nu numai balcanică, pentru că îl întâlnim, bunăoară, și în cultura populară iberică) provine dintr-o epocă precreștină, amintind de ritualuri străvechi, care implicau jertfe umane (vezi tradiția templelor, chiar a piramidelor…). Este vorba de „sacrificiile rituale”, în care se încadrează și balada „Meșterul Manole”, caracteristice culturilor vechi, cum observa cercetătoarea din Los Angeles, arheologul de origine lituaniană Marija Gimbutas, care considera că arealul Daciei străvechi corespundea cu centrul Vechii Europe, de acum 7 000 – 3500 de ani, („cea mai veche civilizație europeană înainte de infiltrarea popoarelor indo-europene”, pe arealul balcanic: regiunea danubiană, Adriatica, Insulele din Marea Egee și sudul Italiei, inclusiv relațiile culturii neolitice sud-est europene cu Anatolia, Levantul și Mesopotamia), dată după care începe „o cezură între Vechea Europă și Europa indo-europeană” (Civilizație și Cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european, trad. rom. 1989).

Desigur, alături de mituri precreștine își fac loc, în tradițiile culturale populare, și mituri creștine, dar mai întâi autorul vorbește de „comportamentul păgân al ziditorului de mănăstire”, de „colinda și zidirea progresivă” în balada „Meșterul Manole”, un ritual care ar veni din neolitic, în varii contexte alegorizante. „Pentru a putea recupera coordonatele majore ale gândirii arhaice, este nevoie de un demers convergent de însumare și reunificare a diverselor ipostaze sub care se prezintă un concept și de o refacere, în sens invers, a unui parcurs labirintic de la concret la abstract, de la substanță la esență, de la tip la arhetip”, observa Andrei Oișteanu în lucrarea „Ordine și haos” (2004), părere împărtășită de autor într-un fel și ca metodă de lucru.

Prin jertfa zidirii avem, de fapt, evocat un întreg parcurs ritualic („de la revelație la amintire”), implicând „transmigrația sufletului”, o credință atestată în Balcani „în perioada precreștină”. Foarte multe aspecte ale acestui ritual ziditor întemeietor sunt puse în evidență, împreună cu simboluri doctrinare străvechi, implicând o sacralitate care nu își dezvăluie temeiurile. Apoi, „repetatele zidiri și surupări” nu ar exprima decât „o alegorie la ciclicitatea cosmosului, anului și ființării omului”. Subcapitolul „Zidirea soției – între literar și figurativ” conchide, având în vedere modul de viață ascetic al ziditorului, „curăția”: „Pe îngroparea sau refuzul plăcerii de orice fel se zidește mănăstirea interioară a ascetului înstrăinat, adică folosind terminologia baladescă, străin.” (26). Acest motiv, tratat deja în subcapitolul „14.Manole Străinul și străinia metafizică”, face o interesantă referire la ciobanul „străin” din Miorița, cum „străini” se numeau toți viețuitorii din categoria „asceților”, ba chiar, prin degradarea în timp a textului, înșiși haiduci ca Toma Alimoș, Miu, Corbea etc.

Foarte interesant de observat, autorul găsește similitudini între  legenda lui Zalmoxis povestită de Herodot (care-și construiește un „andreon”/ sală de învățătură, inițiere în propria-i doctrină solară) și scenariul privind „jertfa zidirii”: „ambele narațiuni sunt construite pe doctrina salvării sufletului din robia în care se află odată cu căderea sa în închisoarea trupului”. Numele zeului geto-dac Zal-Moxis ar proveni din lexemul „sala” (încăpere/ sală) și „moksha”/ eliberare din cercul samsaric al transmigrației, cuvânt de regăsit în vedism, brahmanism, tantrism, jainism. Cu precizarea că transmigrația, de regăsit la traci dar și la elinii phytagoreici, era prezentă și în religia geților, „de aceea este verosimil să credem că teonimul Zalmoxis avea în componența sa «moksha»”, scrie autorul Gh. Șeitan în subcapitolul „32.Zalmoxis, ctitor al unei case de învățătură”, pe urmele lui Nicolae Miulescu din lucrarea „Dacia – țara zeilor” (Ed. „Zalmoxis”, Cluj-Napoca, 1993).

Așadar, am avea în balada „Meșterul Manole” evidențiat un mit „preistoric despre sacrificiul unei divinități feminine pentru desăvârșirea creației” (p. 193), deci „o creație mitico-rituală de vechime imemorială”. La a doua citire, însă, dincolo de înțelesul literar-ritualistic, avem a face cu „alegoria succesiunii zidirilor urmate de distrugeri” (p. 194), a „zidului părăsit și neisprăvit” (p.195) cu rădăcini orfice (p. 197), precum și alte miteme alegorice (mănăstirea „cu nouă altare”, meșterii ziditori, Manole „adică mintea”, alegoria visului, a soției zidite, a copilului abandonat, a uciderii meșterilor zidari, a transformării în fântână, în sfârșit „casa de învățătură religioasă și trupul ca un sălaș al eliberării” (străveche doctrină zalmoxiană)…

Remarcăm, în final, o bibliografie punctuală pe capitole/ subcapitole, ușor de urmărit, din care fac parte lucrări de referință nu numai din literatura etno-folcloristică și spiritualitatea românească, dar și din alte culturi, dicționare, enciclopedii, studii.  În cele trei anexe sunt reproduse fie texte folclorice pe tematica respectivă, fie ilustrații privind „toreutica getică” (sec IV-V) sau alte obiecte vestigii (un pahar de argint din tezaurul getic descoperit la Agighiol, un denar avers/revers cu reprezentări „ale scroafei augurale și astrale”!…

Ultima secțiune (de vreo 40 pag.), Addenda, reproduce comentariile la precedenta carte „Miorița vine din cer” apărute în presă, aparținând unor cititori atenți, obișnuiți cu „hermeneutica” de alonjă mitologică a dlui Gh. Șeican: Prof. dr. Titi Damian – Urziceni, Prof. Ioan L. Șimon – Bistrița, Prof. Marian Dopcea – Isaccea, Prof. dr. Zenovie Cârlugea, Lect. Univ. dr. Oana Dugan – Galați, Miron Scorobete – Cluj-Napoca. Ultimul, poetul și prozatorul clujean, el însuși autor al unor cărți despre Dacia legendară și „edenică”, apreciază cartea drept „excepțională”, văzându-și reconfirmată intuiția potrivit căreia „Miorița e un poem al Genezei”, cu caracter hieratic conservând „formule proprii ritualurilor ancestrale” și  prin evidențierea unor „relicve de valoare inestimabilă” dovedind „vechimea abisală a sublimei Poeme”: „Cartea dlui Gheorghe Șeitan, rezistând ispitei teoretizărilor adesea sterile, menținându-se strict în enunțarea argumentelor, ne oferă un întreg univers proto-indo-european regăsit în Poema noastră Emblemă.” (p. 290).

Ca și precedenta lucrare despre „Miorița”, „Meșterul Manole” – o creație criptată este o carte scrisă cu aceeași osârdie documentară și fervoare speculativ-hermeneutică, care mi se pare mult mai „regizată” și ordonată decât prima, mult mai „veridică”, căci dacă MIORIȚA „venea din cer”, balada MEȘTERUL MANOLE, având și ea legătură cu duhul sacralității care ține în stăpânire totul, parcă este mai legată de omenescul palpabil, de efortul multimilenar concret al Omenirii de a lăsa, ca mărturie sublimă, zidiri de suflet și conștiință memorabile… Dacă la alte civilizații avem piramide, temple, turnuri, poduri, cetăți etc., la carpato-danubieni referința expresă este la lăcașul sfânt al ecleziei creștine, engramând/ încrustând/ basoreliefând omuciderea din ritualurile precreștine (ca mit al creației prin jertfă). Cartea este scrisă cu o pasiune greu de egalat, așa cum îl cunoaștem noi pe autor de la Congresele de Dacologie (2000-2010), unde strălucea prin comunicările incitante, într-o interpretare hermeneutică de largi ocoluri prin lumea și spiritualitatea traco-geto-dacă, dar și prin mitologii și civilizațiile euro-asiatice. De departe se vedea o pasiune fixată pe aspecte și problematici profunde, nebuloase chiar, zonă de străvechimi multimilenare de care dl Gh. Șeican se simțea atras. Omul a perseverat în această direcție, a deprins o metodă de lucru care-i permite o largă mobilitate comparativă dar și sondarea spiritualității noastre până la abisalități nebănuite, până acolo unde începe istoria credințelor religioase și lumea mitologiilor euro-asiatice.

Totul în ideea de a releva valoarea de tezaur mirabil a culturii noastre populare, cu ecouri de străvechime indo-europeană, din epoca precreștină și, desigur, din epocile mai apropiate, tangente la o istorie a carpato-danubienilor devoalată astfel, în acest orizont de preocupări decriptând sensurile unor realități pierdute, mistere, taine, virtualități ale unui ethos de virtuți zalmoxiene, solare, preluate în timp de creștinismul nostru popular și cosmic…

ZENOVIE CÂRLUGEA

Tg.-Jiu, 20 aprilie 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *