REPORTER: – Sunteți unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți care au scris versurile unor nemuritoare cântece de muzică ușoară din țara noastră. Când ați debutat în această calitate ?
DAN V. DIMITRIU: – Am debutat pe la începutul anilor 80. Pe vremea aceea cântam muzică folk pentru că asta era atunci la modă. La insistența prietenilor mei, mi-am luat chitara pe umăr și m-am dus la TVR ,în speranța că cineva mă va asculta și va aprecia ceea ce făceam. Acel cineva a fost realizatoarea Aurora Andronache ,care a fost mai mult sau mai puțin impresionată de actul meu artistic, în schimb m-a întrebat cine îmi scrie versurile. Când i-am răspuns că eu mi le fac singur, a vrut să știe dacă aș fi capabil să scriu și pe muzica altcuiva. La răspunsul meu pozitiv, mi-a luat numărul de telefon și de aici a început totul. La început mai timid, dar odată cu începutul colaborării cu regretatul Cornel Fugaru, lucrurile au luat o cu totul altă directie. El a fost de altfel compozitorul împreună cu care am luat cele mai multe premii.
REPORTER: – Cu ce alți compozitori români ați colaborat în decursul anilor ?
DAN V. DIMITRIU: – Vorbind de compozitorii cu care am colaborat, aș spune că a fost marea majoritate a celor care scriau muzică pop în vremea aceea, incluzându-mă și pe mine. Lista ar fi prea lungă să-i numesc pe toți, dat fiind faptul că ar trebui să includă și mulți compozitori tineri, la început de carieră, care ulterior au devenit foarte cunoscuți. Același lucru l-aș putea spune și despre solistele și soliștii din acel timp, ba chiar cred că printre ei, consacrați sau la început de drum, nu prea există cineva, care să nu fi cântat vreo piesă de-a mea sau pe versurile mele. Dacă există, îi poți număra pe degete.
REPORTER: – Amintiți, vă rog, cele mai cunoscute șlagăre de muzică ușoară, ale căror versuri sunt scrise de dumneavoastră.
DAN V. DIMITRIU: – Despre șlagăre cunoscute de public, la a căror creație am participat, misiunea de a alege doar câteva titluri, ar fi foarte grea ,dacă nu imposibilă, pentru că am scris câteva sute de piese și ar fi probabil mai ușor să luați piesele care au câștigat „Trofeul Mamaia” între 1986 și 1992, sau piesele de grup solistic „Cântați cu noi”, „Deschideți poarta soarelui ” ,”Voi, oameni de mâine”, scrise cu Anton Șuteu, sau ….după cum vă spuneam „misiune imposibilă”. Faceți dumneavoastră lista și la sfârșit nu uitați să includeți și piesele la care am scris și muzica și versurile, cum ar fi ”Oprește-mă” (Aura Urziceanu), „Alături de tine ” (Adrian Daminescu),”Fără iubire” (Gabriel Cotabiță), „Ultima oră ” (Angela Similea) și multe altele. Nu pot să nu menționez muzicalul „Adio femei” la care am scris versurile și o parte din muzică, interpretat magistral de două mari nume ale scenei romănești și anume Angela Similea și Ștefan Iordache, în regia lui Mihai Berechet, iar acum la sfârșit, v-aș aminti o piesă care pentru mine ,atunci când am scris-o împreună cu Cornel Fugaru ,a avut o încărcătură emoțională aparte, și anume „Ave Maria”.
REPORTER: – Ce părere aveți despre muzica ușoară compusă, interpretată și difuzată acum pe posturile de radio și televiziune ?
DAN V. DIMITRIU: – Despre cum găsesc astăzi muzica pop românească, v-aș spune că mi se pare un pic lipsită de personalitate (poate și de personalități !) ca și cum cineva a uitat rădăcinile din care ne tragem. Diferența dintre ce se întâmpla pe vremuri și ce se întâmplă acum,ar fi că pe timpuri cei care scriau aveau totuși o cenzură proprie (și nu vorbesc de cenzura oficială) care îi împiedica să facă publice toate neghiobiile pe care le mai aud acum,difuzate pe posturi de radio sau televiziune.
REPORTER: – Când și de ce ați plecat din România, stabilindu-vă în Canada ?
DAN V. DIMITRIU: – La cele spuse ca răspuns la întrebarea precedentă, aș mai adăuga ceva. La noi, pe vremuri, parcă exista și ceva mai multă cultură. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru am renunțat la cariera mea și am plecat din țară. Nu mai vedeam care îmi este locul într-un asemenea context.
REPORTER: – Cât de des reveniți în țara natală ?
DAN V. DIMITRIU : – Am revenit în țară de câteva ori, la diverse intervale de timp, dar schimbările pe care le-am observat, n-au făcut altceva decât să-mi dea dreptate.
REPORTER: – Cum se vede România din Canada ?
DAN V. DIMITRIU: – Privită din afară și de la depărtarea care ne separă, România apare ca o țară la fel de frumoasă ca atunci când am lăsat-o, dar lipsită de demnitatea care o făcea unică în lume.
Interviu realizat de Ioan Vasiu /UZPR