MARTURII PE CLAPE DE PIAN
„Fără muzică, viața ar fi o greșeală” Fr.Nietzsche
Vă propunem să interpretați o partitură personală în cuvinte. Sunteți o structură artistică prin excelență.Adică, trăiți prin și pentru muzică.Dăruiți mereu o stare bună , o beatitudine celor care vă ascultă. Coordonata vieții dumneavoastră este alcătuită din…note muzicale. De aceea, să trecem direct la ..succese. Primele au fost în România, deși,aveați mai puțin de 15 ani când ați emigrat în Canada.VÂRSTA UNUI COPIL, ÎNSĂ CU LAURII PROFESIEI PE UMERI!
VERONICA BALAJ : – Despre emoții și stress, despre bucurii și generozitatea dăruirii, despre orgoliul profesional este obligatoriu să amintim când vorbim cu un artist. Cu atât mai mult dacă acesta este unu lremarcabil, ca dumneavoastră. E un fel de puzzle interior, emoțional…Cum ni l-ați descrie în format personal?
MONICA HURDUBEI : –Da este vorba de o sumedenie de stări. Emoțiile de dinaintea concertului sunt diferite.Am plăcere să le simt.Cum ar fi fără emoții? Stress-ul l-am trăit și îl trăiesc,dar a început să se diminueze. Știu să-l stăpânesc.
VERONICA BALAJ : – Ați declarat că vă place Bach în mod special.Din punct de vedere tehnic, interpretativ, ce presupune în plus față de alți compozitori?
MONICA HURDUBEI : – . Da, Bach este compozitorul meu preferat din toate punctele de vedere. Nu cunosc mulți artiști cărora să le placă această epocă.În muzica sa, stil baroc, epoca lui Bach, adaugă la contre-point și polimelodie elemente discursive și raționale, ca frazele muzicale punctate atât de comune la Bach. …unul din muzicienii și compozitorii cei mai mari ai lumii. El are o profunzime, o maturitate și o expresivitate aparte și a reușit prin compozițiile lui să transmită aceste mari emoții muzicale.
VERONICA BALAJ : – V-aș ruga să reluați comparația pe care ați mai făcut-o, la solicitarea presei, între școala românească și cea canadiană.a Ați avut șansa să studiați temeinic în ambele țări.
MONICA HURDUBEI : – . Da, am studiat în ambele țări și am avut parte de profesori foarte buni. În România mi-am dezvoltat tehnica pianistică. Se studia foarte serios, nu știu dacă la momentul de față mai este la fel. Cred că da.Țin minte că nu lipseau cele 4-5 ore de studiu zilnic, de la vârsta de 7 ani. Ajungând aici la 15 ani, a fost un șoc, profesorii nu mai erau la fel de stricți ca în România. Dar eu cu baza pe care o construisem acolo, și continuând tot cu munca de 4-5 ore pe zi,am reușit să ajung foarte departe și aici. Diferența dintre România și Canada este că în România eram tot timpul împinsă de către profesor, pe când aici nu mă stimula nimeni.Dacă nu voiam, nu studiam.
VERONICA BALAJ : – Relaționarea cu elevii cărora le predați pianul se bazează tot pe pasiune, dăruire, exigență desigur…Între profesorul care sunteți și interpreta de pe scenă, există diferențe ?
MONICA HURDUBEI : – Nu există diferență. Sunt la fel de exigentă și ca profesor,și ca interpret, dar dincolo de această exigență reușesc să le transmit copiilor pasiunea mea pentru pian. Și, înspre marea mea bucurie, am elevi care termină secondair-ul și care vin să-mi spună că vor să continue mai departe studiile de pian.
VERONICA BALAJ : – Să ne imaginăm că suntem împreună cu dumneavoastră la primirea celui mai important premiu. Care ar fi detaliile?
MONICA HURDUBEI : – . Am câștigat totdeauna mari premii pentru că mi le doream înainte, iar după câștigarea premiului, nu puteam să fiu decât fericită și în același timp modestă,gândindu-mă la toată munca depusă.
VERONICA BALAJ : – Beethoven, Rossini, Bizet, Chopin, Bach….În concerte.Cât durează pregătirea unui concert?
MONICA HURDUBEI : – Un an de muncă zilnică a câte 4-5 ore pentru un concert de o oră.
VERONICA BALAJ: – Ce reprezintă pentru dumneavoastră pianul? Comparabil cu o persoană? Sau, cu un obiect pe care îl aveți în posesie ?
MONICA HURDUBEI—Face parte din viața mea. Mai mult decât vestimentația. Nu cred că se poate face o comparație. La propriu,pianul este un obiect, iar personal, pentru mine este ca un suflet. Pentru mine pianul este instrumentul prin care îmi pot exprima și comunica sentimentele. Când am o stare de spirit proastă, mă duc și cânt la pian și dintr-o dată starea mea se schimbă. Sigur pot spune că pianul este prietenul meu. Special.
VERONICA BALAJ : – Cel mai greu concert aici , in Montreal…
MONICA HURDUBEI : – Pentru mine, dintr-un anume punct ,toate concertele au câteva puncte dificile.Asta la început.Apoi, exersez și repet, repet, le pregătesc cu multă seriozitate. Îmi place să cred că am șansa să mă perfecționez, să capăt experiență și devin mai exigentă cu mine însămi, de la un concert la altul.În muzică nu putem merge pe întâmplare. Orice întâlnire cu publicul presupune multă muncă.
VERONICA BALAJ : – Aveți contracte anuale în spectacole care sosesc aici, după cum am văzut că se întâmplă, vin mai din toată lumea. Cum funcționează inter-relaționarea cu lumea muzicală străină??
MONICA HURDUBEI : – Impresarul meu, MAMA, încearcă să stabilească aceste contacte cu lumea internațională.Este nevoie de multă pricepere.Este concurență mare.Și cum sunt mulți artiști străini, din China până în Europa sau SUA, trebuie să fii la înălțime ca să fii pe scenă cu ei. Eu am multe concerte pe care le susțin de una singură.
VERONICA BALAJ : – De când nu ați mai concertat în România?
MONICA HURDUBEI : – Din 2007,când am avut un concert la sala Dales din București.
VERONICA BALAJ: – Montreal, orașul festivalurilor culturale și nu numai,totodată oraș economic prosper, are și mulțime de melomani. Eset greu de procurat un bilet?. Este ca în cazul spectacolelor de operă când acestea se vând cu șase luni înainte ?
MONICA HURDUBEI : – Uneori da, este anevoios .Lumea melomanilor știe cum să se orienteze, se informează din timp, ca să poți intra în adevărata lume a melomanilor trebuie să ai și bani. Sunt asociații, unii donează sume frumoase pentru a face parte din cluburile avizate muzical, abonamente … Totul se învârte în jurul banului; ai banul, răzbești, nu ai, e greu. Cât despre săli, sigur,există foarte multe, depinde totul de ce îți poți permite.
VERONICA BALAJ : – Fiecare concert își are o istorie a sa. Ne-ar face plăcere o amintire în acest sens…
MONICA HURDUBEI : – Ultimul meu concert a fost o redescoperire a puterii mele de-a exprima muzica. Publicul a simțit și el asta. A fost concertul la care nu am avut stress, eram foarte sigură pe mine și mi-am zis, iată că mă apropii de maturitatea artistică.Aplauzele spun multe…
VERONICA BALAJ : – Sunteți răsfățată de presa de specialitate din Montreal? Sau, de ce nu, din Canada ?
MONICA HURDUBEI : – N-aș putea spune că mă simt răsfățată de presă, dar am început să fiu băgată în seamă în urma concertelor susținute. Revistele de specialitate sunt foarte pretențioase, te primesc greu, doar când ești foarte valoros..În ziarele din Montreal, da , sunt prezentată adesea,Menționez, ziarul Accent de Montreal.
VERONICA BALAJ : – Mai concertați și în Europa.. ? Mă refer în special la Franța unde ați mai fost pe scenă…
MONICA HURDUBEI: – Cred ca da, intr-un viitor apropiat.Am o invitație, sper să se finalizeze cu bine.
VERONICA BALAJ : – Vă dorim multe succese, flori și aplauze!
Veronica Balaj / UZPR