Recent apărută la Editura „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, culegerea de proze scurte „Vara cade într-o zi de miercuri” te incită încă de la lectura primei pagini. Și cum altfel, știind că autorul este un reputat om de cultură, scriitorul Ioan Barbu (n. 15 mai 1938, comuna Corbu, județ Olt), membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Ziaristilor Profesioniști din România, recompensat cu numeroase premii și distincții literare, dintre care amintim Premiul de Excelență și Diploma de Onoare din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Științe din Republica Moldova, Premiul Internațional „La Ginestra” și Diploma de Ambasador cultural, ambele atribuite de Centrul Mondial de Poezie și Cultură „Giacomo Leopardi” din Recanati – Italia…
Scriitorul Ioan Barbu, reputat publicist, s-a remarcat printr-o valoroasă și amplă activitate jurnalistică, fiind fondator și redactor-șef al primului cotidian particular și independent din România postcomunistă: „Curierul de Vâlcea”, fondator al publicației „Curierul literar și artistic” pentru românii de pretutindeni – Supliment de cultură al cotidianului „Curierul de Vâlcea”, editor al publicației literare „Rotonda valahă” – revistă trimestrială de Literatură, Artă și Civilizație, director al Editurii „Antim Ivireanul” și președinte-fondator al Asociației Culturale „Curierul de Vâlcea” – ACCV, ambele cu arii de activitate în România și peste hotare. Opera sa numără peste 40 de volume (romane, proză scurtă), reportaje, eseuri, memorialistică și articole de atitudine.
Redactat într-un stil captivant, cartea talentatului scriitor și jurnalist Ioan Barbu oferă cititorilor spre lectură o culegere de proze scurte, reunite sub titlul „Vara cade într-o zi de miercuri”, definit de Emil Lungeanu drept „o pildă de eficiență a simplității”.
Redau un fragment din „Visul unei nopți”, una din cele nouă proze scurte ale volumului:
„ În avion, oamenii devin alții. Nu mai sunt ca pe pământ. Brusc, lasă impresia că existentțele lor se fracturează, dând la iveală abisuri imprevizibile. În avion, eu mă simt ca într-o lume sever compartimentată, dominată de o formidabilă disciplină. De n-ar fi ea, lumea aceasta dintre pământ și cer ar fi ca-ntr-un cavou.
Din când în când, trece prin dreptul meu, împingând o masă pe rotile. E înaltă, cu părul castaniu. Șănțulețul dintre cei doi munți seducători îi iese în evidență. Frumusețea dezmorțește chiar și sufletele ferecate.”
Cu adevărat, o carte ce se citește pe nerăsuflate.
Tanța Tănăsescu / UZPR