default-logo
BREAKING NEWS
Agențiile de presă din Europa, decise să învingă presiunea războiului şi dezinformarea Membrii Alianţei Europene a Agenţiilor de Presă (EANA), reuniţi la conferinţa cu tema „Realitate şi ficţiune în timpul războiului şi al pandemiei de COVID-19”, desfăşurată la Sarajevo, au discutat despre posibile soluţii la criza informaţională în contextul actual, în care societatea este sub presiunea războiului, coronavirusului şi dezinformării. Clemens Pig, preşedintele EANA şi CEO al agenţiei de presă din Austria APA, a spus în deschiderea conferinţei că „orice război, încă de la început, este şi un război al informaţiei”. El s-a declarat optimist, exprimându-şi încrederea că tehnologia va fi aliatul agenţiilor de presă în lupta împotriva fake news. „Tehnologia este foarte importantă pentru noi şi pentru evoluţie, dar şi pentru verificarea ştirilor şi combaterea fake news”, a subliniat şeful APA. CEO-ul Fundaţiei Thomson, Caro Kriel, a remarcat că „informaţia poate salva vieţi atunci când este adevărată, în schimb poate strica totul atunci când este greşită”. Ea a afirmat că dezinformarea în Rusia a început în 2014. La rândul său, CEO-ul agenţiei de presă germane dpa, Peter Kropsch, a punctat că presiunea economică este o ameninţare pentru presă, care, din motive financiare, ar putea deveni controlabilă, şi a adăugat că independenţa este cea mai importantă valoare pe care agenţiile de presă o au şi care trebuie păstrată. Wojtek Surmacz, preşedintele agenţiei de presă din Polonia PAP, a evidenţiat faptul că reţelele de socializare nu reprezintă surse de încredere şi că publicul ar trebui să nu confunde o sursă reală precum o agenţie de presă cu platformele de socializare. Conferinţa găzduită de agenţia de presă din Bosnia-Herţegovina FENA a beneficiat şi de un mesaj video din partea Verei Jourova, vicepreşedinte al Comisiei Europene pentru valori şi transparenţă, care a subliniat importanţa informaţiilor verificate, acestea fiind „cea mai bună soluţie împotriva propagandei”: „Uniunea Europeană nu a făcut niciodată atât de mult pentru a proteja presa, iar asta e ceea ce democraţia ar trebui să facă. Comisia Europeană pregăteşte Actul european pentru libertatea presei […] şi creşte finanţarea pentru jurnalişti, parteneriate şi proiecte media”. La finalul conferinţei, Claudia Victoria Nicolae, directorul general al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, şi Branka Gabriela Vojvodic, directorul general al agenţiei croate de presă HINA, au semnat un acord de parteneriat între cele două agenţii privind schimbul de informaţii. EANA a fost înfiinţată la 21 august 1956, în urma unei conferinţe care a avut loc la Strasbourg. Alianţa reprezintă un forum pentru cooperare şi schimb de informaţii între agenţiile de presă europene şi cuprinde peste 30 de agenţii membre, care promovează respectarea drepturilor de autor, accesul la informaţie, dezvoltarea tehnologiei de transmitere a acesteia şi libertatea presei. AGERPRES este membră EANA din 1996.

Tunuri și pocnitori

Citesc, pe site-ul confiscat de uzurpatorii din UZPR, într-un text intitulat bombastic „Tunurile din Navarone” o frază rarisimă din punct de vedere simptomatologic, căci nu te întâlnești prea des în viață cu forme atât de violente de diaree sintactică:

„Ce cred păcăliţii chemaţi la întrunirea simplilor cetăţeni, din 8 septembrie 2017, este o chestiune ce ţine de “Comedia umană”, cu precizarea că autorul acesteia, Honoré de Balzac, dacă ar trăi azi, ar râde, probabil cu lacrimi, la simpla relatare a reuniunii unor dezinformaţi, cu bună ştiinţă, de cel care mai are naivitatea să creadă că se va reîntoarce în locul de unde a făcut abuzuri care au afectat bugetul statului şi pe cel al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, prin ridicarea voinţei bunului plac la nivel de expresie a dictaturii personale, într-o societate pornită pe calea integrării europene şi euroatlantice, nu pe cea a reîntoarcerii la epoca minciunilor poleite de arnăuţi ai scrisului, nişte amărâţi, vai de mama lor, care în lipsa unor argumente lucide, dar şi a puterii personale de a se privi în oglindă, înainte de a arunca, în arena publică, cu venin gratuit, uită că lucizii de azi, cei mulţi şi tăcuţi, nu mai pot fi induşi în eroare, cu hărţuiri demne de informatorii fostei securiităţi şi de cei ai miliţiei”.

Așa este. „Honoré de Balzac, dacă ar trăi azi, ar râde, probabil cu lacrimi”, dar nu de ceea ce delirează autorul, ci de comedia umană a acestei fraze. Nu încercați s-o înțelegeți, căci n-are conținut.

Toată această bulimie lexicală în care Honoré de Balzac, „bugetul statului”, „informatorii fostei miliții și securități”, „integrarea europeană și euroatlantică” și „lucizii de azi, cei mulți și tăcuți”, se juxtapun aiuritor într-un simulacru de text, te fac să crezi că autorul lor e masochist. Adică simte nevoia să fie tras public de urechi pentru fiecare prostie pe care o face, de aceea recidivează sistematic cu noi și noi „provocări”. Ar merita, poate, un pic de clemență, o oarecare „milă creștinească”, dacă toate aceste prostii s-ar desfășura în cadru privat. Dar nu, Ion Petrescu le face de pe site-ul cu însemnele UZPR, ceea ce impune o altă abordare. Căci mulți fac pipi în bazinul de la ștrand, dar nu iau amendă decât cei care o fac de la trambulină.

Ei, bine, Ion Petrescu chiar asta face – pipi de la trambulină, obligându-te practic, să-l sancționezi, ca să nu fii acuzat de complicitate. Mai ales că aici nu e vorba doar de un retard de comportament, ci de o mare ticăloșie, în care el e o simplă marionetă trasă de sfori. Și el, și cei aflați în spatele sau deasupra lui sunt, de fapt, niște canalii fără omenie și fără conștiință, care încearcă să destructureze singura uniune de creație și utilitate publică a breslei ziariștilor.

Revenind, așadar, la chestiuni mai serioase decât „Tunurile din Navarone” ale analistului militar Ion Petrescu (în cazul domniei sale, cred că „analist” derivă, etimologic, din primele patru litere), situația din UZPR este absurdă și revoltătoare. Schematic, lucrurile s-au petrecut cam așa: vin unii, se instalează în casa ta, confiscă tot ce era de confiscat, schimbă încuietorile și se baricadează înăuntru. Tu îi acționeazi în instanță, dovedești că ești proprietarul, obții actul doveditor (certificatul de grefă) eliberat de judecătorie, și-i notifici pe impostori să predea cheile și inventarul, la o dată anume. Ei, însă, încuie sediul și dispar, motivând anticipat că așteaptă sentința instanței, la data la care li s-a fixat termen.

Acum, vorbind punctual și direct despre speță, adică despre situația din UZPR, problema uzurpatorilor e că ei nu au, în acest moment, calitatea de a ocupa sediul, această calitate având-o, legal și documentar, Doru Dinu Glăvan și Consiliul Director ales de Adunarea Generală din 8 septembrie. Uzurpatorii invocă sus și tare adunarea lor din 2 septembrie. Care, ce-i drept, a avut loc, dar are, în raport cu UZPR-ul, aceeași relevanță pe care o are ședința unei asociații de locatari de la Bălăceanca. Adică, da, la Bălăceanca putea să aibă loc o ședință, pe care locatarii puteau s-o numească oricum, chiar și Adunarea Generală a UZPR, dar asta nu înseamnă că instanța o și recunoaște ca atare. Și totuși, acești ipochimeni continuă să se joace de-a UZPR-ul, ignorând deciziile instanței, sfidând și jignind Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Este de acceptat, ca ipoteză de lucru, faptul că, teoretic, impostorii Uniunii pot avea, la un moment dat, câștig de cauză în instanță. Ceea ce nu este însă de acceptat, nici sub aspectul legitimității, nici sub acela al legalității, este faptul că, până la acel moment ipotetic, puciștii stau în sediu, în timp ce conducerea legală, validată de Adunarea Generală și de Justiție, stă în stradă. Nu e normal să fie invers? Mai ales că, de peste trei luni, toată activitatea UZPR a fost blocată, nu s-a mai acordat nicio legitimație, zeci de ziariști așteaptă cu dosarele la ușă, primirea indemnizațiilor a fost stopată, redacțiile publicațiilor UZPR au fost expulzate din sediu, seratele „Eminescu Jurnalistul” au fost oprite.

Noii „locatari” ai sediului nu numai că nu vor să facă nimic, dar nici nu sunt în stare. Sunt total incompetenți. Dacă echipa legală de conducere a Uniunii și-ar relua activitatea în sediu (ceea ce se va întâmpla, probabil, foarte curând), în maximum o săptămână lucrurile ar intra pe făgașul normal, pe toate planurile: legitimații, dosare, indemnizații, seratele „Eminescu Jurnalistul” etc. Sperăm că justiția își va spune cuvântul până la capăt.

Cât privește bombasticul titlu „Tunurile din Navarone” (folosit pentru a da textului o rezonanță care-i lipsește total), cred că e vorba, de fapt, de niște jalnice pocnitori de bâlci, vândute la negru, pe stradă. O asociere de termeni cât se poate de adecvată rebuturilor discursive ale lui Ion Petrescu. Majoritatea nici nu pocnesc. Doar fâsâie.

Miron Manega

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.