◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.04.2024

(Mai…) trec cocoarele ?

  Trecerea cârdurilor de cocoare era cam dintotdeauna un spectacol impresionant al naturii care se pregătește de iarnă sau intră în primăvară, îndemnul la muncă și speranță.

   Sunetele lor specifice, numărul mare de indivizi în zborul acela în săgeată, semnificația trecerii spre țările calde – sau  invers – era și semn de normalitate și dătător de speranțe: totul va fi bine până la urmă.

   Vara aceasta am făcut un fel de circuit prin țară și printre cele care mi-au atras atenția a fost faptul cu mai toate cuiburile de cocostârci erau clar părăsite, devreme ce din aceste impresionante construcții circulare, creșteau buruieni sau atârnau bucăți de folie de plastic. Nici pe un câmp n-am văzut de-a lungul celor 1500 de km vreo barză. În comuna Brețcu, imediat sub munte, am numărat 14  cuiburi părăsite, ca și în tot Ardealul, ca și în toată Moldova.

   Au dispărut acești vestitori ai primăverii, cocostârcii ?

   Zilele trecute, de la Pungești spre Siliștea, am văzut aproape la distanțe egale, 3 șerpi, care s-au topit cu mare iuțeală de pe asfalt în buruienile de pe margine. Păi, broaștele, șerpii, lăcustele erau hrana cocostârcilor.

    Păsările aste greoaie erau desfătarea copiilor, erau garanția normalității pentru cei  mari, făceau parte din spectaculosul natural în viața de zi cu zi…

    Dar, în vara asta, cred că le-a venit sfârșitul. Dacă mă ghidez după cuibul de la marginea satului Hârsoveni, comuna Ivănești, cu o familie prezentă în primăvară iar acum e trist-părăsit înseamnă că în vara asta s-a produs o catastrofă. Cum, oare, au dispărut cu totul ?

    Explicația ar putea fi simplă: chimicalele și prelucrarea pământului cum n-a mai fost până acum (ați văzut că tarlalele sunt așa de fin lucrate că e de mirare că chiar se poate așa ceva).

    Dar e clar, un DEZASTRU  ecologic. Legat de pasărea care ne aducea liniște, pace în suflet, ne scăpa de dăunători-târâtori, țânțari și alte gâze. Spre deosebire de stolurile de grauri cu sistemul lor electronic de orientare, și individual și în stoluri cocoarele erau folositoare.

    Semnalul nostru, poate fi auzit ?

    Mai trec, de anul acesta, cocoarele ?

                   Dumitru Marin / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *