Vampirii sunt creaturi care pe de o parte fascinează, pe de altă parte, ridică multe întrebări cu privire la originea lor. Pentru unii sunt personaje din literatură, pentru alții, vampirii există. Din numeroasele cazuri de vampirism am ales unul care pare a fi autentic.
Eroul întâmplării este un soldat austriac pe nume Arnold Paole care în anul 1725 se reîntoarce acasă, la Cassova, Serbia turcească, după ce și-a efectuat stagiul militar. El a povestit familiei sale, că în timpul stagiului militar a fost mușcat de o misterioasă făptură, un vampir și că poartă cu el un blestem care îl va transforma în Nosferatu.
La doi ani de la reîntoarcerea sa, Paole moare într-un accident, în timp ce se afla într-o căruță. După moartea sa, în localitate au început să se întâmple lucruri greu de explicat. Autoritățile au descoperit mai multe cadavre care erau lipsite de sânge. Unii localnici au declarat că l-au văzut pe Paole, sub formă de vampir, în timp ce acționa asupra victimelor.
Pentru că scandalul luase amploare, autoritățile au decis deshumarea lui Paole, la 40 de zile de la moartea sa. Cadavrul era perfect conservat, părul, unghiile, barba, iar la gură au descoperit urme de sânge.
S-a luat decizia ca trupul lui Paole să fie decapitat și ars. Cronicele vremii descriu macabra întâmplare. În momentul în care a fost înfiptă o țepușă în inima defunctului, martorii au auzit un strigăt stins.
Situația părea că intră în normalitate până în anul 1732, când localitatea s-a confruntat cu o nouă situație. Șaptesprezece persoane au fost descoperite moarte în condiții misterioase, iar cadavrele erau lipsite de sânge.
Cazul Paole este unul dintre cele mai credibile cazuri de vampirism. Există documente întocmite de autoritățile vremii, dar și de medici. Doctorul Glaser care a coordonat una dintre anchete a consemnat că a deshumat 13 cadavre și toate erau lipsite de sânge și cu mușcături la gât.
În zilele noastre, oamenii de știință explică buna conservare a cadavrelor prin tehnici de conservare deosebite, dar și prin natura solului și a mediului unde a fost înhumat cadavrul.
Sunt cadavre care s-au conservat foarte bine fără să fie îmbălsămate sau să li se aplice tratamente artificiale.Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al Sfintei Bernardette Soubirous care a murit în anul 1879. Explicația oamenilor de știință este că fața și mâinile au fost unse cu parafină.
Alte cadavre s-au păstrat intacte datorită solului alcalin în care au fost îngropate. În acest sol nu există oxigen, bacterii sau viermi.