default-logo

Adevăratele costuri ale „reducerilor de costuri” în industria media

În anii 2000, internetul a distrus modelul de afaceri al mass-media. Influența presei s-a fragmentat și mulți angajați au plătit prețul. Între 2012 și 2016, zeci de mii de jurnaliști și-au pierdut locurile de muncă în runde mari de concediere (Media Entertainment and Arts Alliance estimează că în jur de 5.000 de jurnaliști au părăsit industria în ultimul deceniu numai în Australia), în timp ce industria s-a luptat să încerce să rămână în viață. Cea mai mare parte a concedierilor s-a produs în presa scrisă, deoarece din punct de vedere istoric, acestea au angajat cel mai mare număr de jurnalişti.

Un studiu al New Beats, în parteneriat cu Biblioteca Națională a Australiei, a inclus interviuri cu aproape zeci de jurnaliști. Unii dintre ei sunt bine cunoscuți, alții au lucrat în culise, ca sub-editori. O minoritate și-au găsit un alt loc de muncă în mass-media după concedierea generată de invocate reducere de costuri, în timp ce alții au mers în așa-numita „parte întunecată” a relațiilor publice, iar alții au părăsit domeniul.

Cartea Upheaval: Disrupted Lives in Journalism, de Andrew Dodd și Matthew Ricketson, spune povestea lor și oferă o imagine a lumii în care mass-media aveau resurse și multă influență și a ceea ce s-a întâmplat când perturbarea a început serios, la mijlocul anilor 2000.

Odată cu concedierile, aporturile anuale de stagiari au fost în cel mai bun caz întrerupte, în cel mai rău caz oprite. Sub-editarea a fost externalizată către companii de producție de sine stătătoare sau tăiată la niveluri irelevante.

Cum afectează acest lucru jurnalismul? Erorile de tipografie flagrante sau greșelile din titlu ori de text sunt vizibile cu ochiul liber. Mai puțin vizibilă, dar foarte gravă, este pierderea mentoratului informal și a sfaturilor oferite de jurnaliștii cu experiență. Aceasta este o pierdere uriașă de cunoștințe și experiență. Jurnaliștii avizați, experimentați, aflați în vârful ierarhiilor, furnizau detalii de contact pentru surse utile sau le reaminteau colegilor mai tineri ce spusese prim-ministrul despre subiectul discutat în urmă cu cinci ani. Aceștia i-ar avertiza pe colegii mai puțin experimentați despre „câmpurile minate” legale sau etice și i-ar ajuta să găsească cea mai relevantă știre. Mai puțini jurnaliști de top este egal cu mai puțină experiență în redacții, într-o lume care, paradoxal, cere tot mai multe povești prin tipărire, audio, video, online și social media. Prin penuria de jurnaliști se pierd povești pe care nu are cine să le relateze și astfel, costul uriaș aș reducerii de costuri este chiar temelia jurnalismului – informarea publicului; publicul nu poate ști ce nu i se spune.

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*