Am avut marele noroc să am, la liceu, un profesor de limba română care ne-a învățat să răsturnăm vechile clișee interpretative ale operelor literare din studiul obligatoriu, îndemnându-ne să recitim scriitorii/poeții români și să căutăm metode originale de interpretare provenite din lectura altor cărți de literatură sau domenii adiacente precum psihologia, filosofia, mitologia ș.a.
Liceul „Ioan Luca Caragiale” a găzduit, decenii la rând, acest dascăl minunat. Absolventă a Facultății de Filologie din Iași, în 1959, doamna profesor de limba română, Suzana Miron, a reușit să inspire zeci de promoții de elevi, să-i aducă să îndrăgească nu numai limba română, dar și să prețuiască valorile spirituale naționale.
Și pentru ca nimic din toate acestea să nu se piardă, profesoara a găsit timp și resurse să lase, generațiilor de elevi și profesori care vor veni, toată bogăția de interpretări pentru a ajunge la inima operei literare.
Între-timp am aflat că abundența sentimentelor de iubire pentru scriitorii și poeții români vine și de la bunicul domniei sale care l-a avut ca dascăl pe unul dintre cei patru clasici ai literaturii române, Ion Creangă.
Zilele trecute, (sfârșitul lunii noiembrie 2022), librăria Mihai Eminescu era neîncăpătoare pentru multe promoții de foști elevi ai Liceului I.L. Caragiale, venite să audă și să citească alte interpretări ale operei marelui Sadoveanu, într-un volum nou, intitulat „Cărțile naturii – Lecturi fidele și infidele”, lansat de Editura „Publisher Cato & The Pomelo Books”.
Îndemnul îndrăgitei profesoare la o „lectură de profunzime” ne-a întors pe toți în timp, câteva decenii, atunci când în interpretările marilor poeți ne amintea, la clasă, de celebra povață a marelui Eminescu: „Adevărat cum că poezia nu are să descifreze, ci din contră, are să încifreze o idee poetică în simbolele și hieroglifele imaginilor sensibile” (Mihai Eminescu, „Strângerea literaturii noastre populare”)
Cu multă răbdare și pasiune, analizând mai multe fragmente din manualele școlare, considerate „lectură din obligație”, autoarea a amintit, în cadrul lansării „Cărțile naturii” ale lui Mihail Sadoveanu, că acestea sunt „cel mai puțin citite”, iar repetatele aprecieri precum „pictor” ori „poet” al naturii „nu elucidează nimic legat de substratul estetico-simbolistic al acestor creații ale scriitorului”.
„Prin lectura obligatorie – a explicat dna. Miron, cu timpul s-au impus, în locul aprecierilor individuale, afirmațiile/aprecierile criticilor, memorate de elevi sau studenți, evitând (poate și din comoditate) gândirea mai complicată pentru înțelegerea sensurilor de profunzime ale acestor scrieri. Desigur, a pierdut atât autorul, cât și cititorul, rămânând în umbră, neglijată, adevărata valoare/semnificația unor asemenea cărți”.
În cartea profesoarei despre natură aflăm că „dincolo de o aparență vizuală a peisajului, se află o referire la primordialitate, orice priveliște/imagine din prezentul narativ trimite la un mit de origine, ori la preistorie, integrând misterul/taina”, pentru că după istoricul religiilor, Mircea Eliade, miturile au menirea de „a trezi și de a menține conștiința unei alte lumi”, „a unei lumi divine sau a strămoșilor”.
Descoperim aici altfel de interpretări ale poveștilor „Țara de dincolo de negură”, „Mirajul”, „Maică-mea era mare farmazoană”, „Ucenicie, într-o breaslă veche”, „Poveștile de vânătoare sunt de la Dumnezeu”, „Vânători de lupi, în veacuri vechi”, „Ploaie, în păduri depărtate”, „Pasaj de rațe, sara”, „Gâște sălbatice, – adică numere incomensurabile”, „Caprele lui Sfântu-Antonie”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Nada florilor”, „Taine”, „Toaca”, „Dumbrava minunată”, „Măria sa, puiul pădurii”, „Nopțile de sânziene”, „Pădurea, Peceneaga și Mavrocosti” și altele.
Pasiunea didactică înseamnă o căutare continuă a sensurilor, detașarea de clișeele interpretative sau așa cum a spus autoarea la lansare: „ceea ce am scris a fost inclusiv să îmi contrazic niște clișee pe care le învățasem și eu la rândul meu. Atunci când citești multă literatură, orice idee îți vine dinspre altă carte. Am tot recitit opera lui Sadoveanu care nu este prea ușor de citit, în total sunt 100 de volume”.
Un alt volum-manual pentru descifrarea operei lui Sadoveanu, apărut la Editura Cartex, în 2020, este „Mihail Sadoveanu. Afinități bizantine”. O lectură obligatorie pentru elevii de gimnaziu și liceu care doresc să înțeleagă subiectele Mihail Sadoveanu pentru capacitate si bacalaureat (Fratii Jderi; Baltagul; Nicoara Potcoava; Nunta domnitei Ruxanda; Creanga de aur; Soarele in balta sau aventurile sahului; Ostrovul lupilor; Divanul persan; Povestile de la Bradu-Stramb).
Îndrăgita profesoara, Suzana Miron, explică lansarea acestui volum astfel: „Sadoveanu însuși îmbracă haina călătorului doritor să descopere din memoria timpului obiecte, mici vestigii, cu disponibilitatea de a reconstitui ceva din imaginea lumii pierdute, peste care s-a suprapus Istanbulul secolelor următoare. Să ne amintim începutul nuvelei Ruxandra: „Căutam in Hipodrom și la bazilicile vechi prefăcute în geamii urmele Bizanțului”.
Dragostea de literatură dar și pentru locurile natale s-a concretizat în apariția a două volume despre viața și opera lui Vasile Alecsandri – „Portret în timp”, editura ERC Press, 2010, „Extazele poeziei și fascinația simbolului” – editura Cartex, 2016, cu toate că profesoara mărturisește că „motivul esențial însă care mi-a trezit interesul pentru lirica lui Alecsandri a fost o lectură întâmplătoare a interpretării unui pastel al poetului, realizată în manieră descriptivistă, chiar o vulgarizare a textului dintr-un manual școlar. Pot spune că atunci s-a produs trezirea care m-a îndemnat să pun mâna pe un volum și să citesc, să recitesc poeziile cu mai multă atenție. Cum orice nouă lectură câștigă după un timp anume și dinspre alte lecturi, am avut senzația că descopăr un autor necunoscut. O adevărată surpriză. Recitind poeziile clasicului Alecsandri, dincolo de aparența versurilor memorate, am trăit bucuria arheologului căruia i se dezvăluie o capodoperă aflată sub crusta de cenușă sau nisip”.
Aprofundând înțelesurile scrierilor profesoarei de română aflăm că „fără o implicare neapărat biografică nu putem ignora inițierea masonică a poetului, cu trimitere spre ezoteric și o exprimare criptică în poezie. De aceea, un cititor atent și pasionat va deschide bine ochii, ca să îndepărteze vălul care acoperă adevăratul sens al imaginilor poetice”.
Mai mult, ni se dă exemplu concret „Miezul iernii” care nu înfățișează doar un simplu tablou al anotimpului, „ci decriptat, textul se referă la templul iluzoriu sugerat de natură, întrupare simbolică a templului masonic”.
Apoi ne atrage atenția „o adevărată bijuterie artistică, cu sensuri subtile, «Pastel chinez» care sugerează posibila iubire înfiripată prin contemplare în apa-oglindă, imortalizată în alt plan de artistul martor la miracolul clipei”.
Poezii neobservate conțin enigme, iar descifrarea lor „trimite la o hermeneutică destul de complicată” – scrie Suzana Miron. Versurile din poezia „Stele (doină)” „De la mine pânʼ la tine/Numai stele și lumine! Dar ce sunt acele stele?/ Sunt chiar lacrimile mele” „sugerează o legătură a eului liric cu sinele astral sau iluminarea”.
În concluzie, dna Miron îndeamnă „cititorul de azi, interesat de poezie”, să treacă „peste bariere ce pot oricând desființa clișeele, apropiindu-se de poetul «desuet», considerându-l demn de atenție”.
Rămâne să-și răspundă fiecare dacă mai persistă doar amintirea acelui Alecsandri – „statuie de bronz”, „regele poeziei”, „poet al națiunii”.
Întrebarea vine firesc de la profesoara care a inspirat generații întregi de liceeni să iubească, să respecte și să interpreteze corect operele marilor scriitori români. Un model pentru foarte mulți elevi de a porni în viață pe un drum inițiatic, de a descifra cu o cheie fermecată un alt univers literar, bună parte în perioada comunistă când gândirea se limita numai la șabloane. „Viața mea a avut două coordonate esențiale – mărturisea dna Miron la lansare – prima este dedicația pentru profesie cu pasiune, cu drag, cu toată dăruirea posibilă, nu cu efort pentru că a venit ca ceva firesc. A doua este lectura și scrisul. Când eram la catedră nu am avut timp să scriu decât noaptea”.
În acea perioadă, în anul 2000, profesoara Suzana Miron, alături de regretata profesoară Elisabeta Roșca, a lansat, la editura All, două manuale: „Poeți români din perioada interbelică” și „Prozatori români din perioada interbelică – studii pentru elevi și studenți” – un ghid real pentru elevii de liceu din clasele a IX-a până în a XII-a, candidați la examenul de bacalaureat și admitere, cât și pentru studenți. „Se adresează și profesorilor de literatură română care doresc să-și schimbe metoda de lucru în spiritul reformei la disciplina noastră” – arată cele două autoare în prefața cărților.
„Am tratat aceiași scriitori și aceleași opere cerute de programa școlară din altă perspectivă, cu alte metode – afirmă profesoarele în prefața cărților. La informațiile obținute prin intermediul criticii sociologice, structurale, stilistice, am adăugat pe acelea specifice criticii arhetipale și simbologice, psihanalizei și naratologiei etc. Ambiția noastră a fost să oferim nu numai înțelegerea unui text, ci și deprinderea cu alt tip de lectură, cu diferite metode de interpretare”.
Cele două manuale-ghid nu conțin comentarii prefabricate. Mai mult, profesoarele recomandă ca instrumente complementare dicționarele de semne, simboluri și arhetipuri culturale publicate până acum de Ivan Evseev. Ele ajută la lectură și la interpretarea altor texte, folosind același tip de abordare simbologică.
Cărțile au fost apreciate și de regretatul critic literar Eugen Simion care afirma în prefață că „Autoarele propun o metodă originală de studiu și, în consecință, un scenariu didactic în care intră și informația biografică, și analiza operei, și referința critică. Este o cale posibilă de acces spre inima operei literare și, totodată, o cale sigură de a forma spiritul juvenil: acela care mâine va căuta literatura bună și va prețui cum se cuvine valorile spiritualității naționale. Ce-i, în fond, un bun manual școlar? O carte care învață și, mai ales, o carte care pregătește spiritul tânăr să citească”.
Lucia TOCACI / UZPR