Pentru a răsplăti serviciile militare și civile aduse statului român, Principele Carol I al României a instituit, prin Legea din 10 mai 1877, Ordinul „Steaua României”, iar patru ani mai târziu, prin Legea nr. 1244 din 10 mai 1881, Ordinul „Coroana României”, ambele instituite cu scopul de a recompensa serviciile aduse Statului Român.
Cu ocazia încoronării suveranilor României – Regele Ferdinand I și Regina Maria – de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, o serie de personalități și persoane publice au primit decorații regale pe măsura evenimentului organizat.
Astfel, ca urmare a Raportului nr. 50543 din 1922 al ministrului (ad-interim) al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, Regele Ferdinand I a semnat în Sinaia, la 9 noiembrie 1922, Decretul nr. 4666 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 184 din 23 noiembrie 1922, p. 8564 și aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe, Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 244/1922).
Prin acest decret Regele acorda Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer lui: Nicolae Th. Ionnițiu, lui Carol Rasidescu și lui Constantin Sfetea, directori la casa editorială „Cartea Românească”, precum și Ordinul „Steaua României” în gradul de Cavaler pentru: Alexe Alexiu, Radu Matei și C. Orășanu, ziariști din București, cu dreptul de a purta însemne civile.
De asemenea, ca urmare a Raportului nr. 51072 din decembrie 1922 al ministrului (ad-interim) al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, Regele Ferdinand I a semnat la București, în 30 decembrie 1922, decretele nr. 5799 și 5800 (publicate în „Monitorul Oficial” nr. 215 din 31 decembrie 1922, pp. 10194-10195 și în „Monitorul Oficial” nr. 216 din 2 ianuarie 1923, p. 10232, aflate la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 248/1922), prin care a conferit Ordinul „Coroana României” în gradul de Ofițer lui Szini Layos, director de ziar din Ciuc și lui D. Tomescu, directorul ziarului Înfrățirea din Cluj, precum și Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler lui I. Apostolescu, ziarist în Direcția Presei din Ministerul de Interne și lui C. Ardeleanu, ziarist din București.
Iată și descrierile decorațiilor și reproducerile grafice, care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București, de pe site-ul https://www.ordersandmedals.ro și din colecția plutonierului adjutant-șef rez. Nelu Aldea, prezentate apelând la faleristică, heraldică și la sigilografie.
Potrivit Regulamentului pentru punerea în aplicare a legii relativă la instituirea Ordinului „Steaua României”, sancționat prin Decretul Regal nr. 3505 din 11 octombrie 1906: «Ordinul „Steaua României” este o cruce de smalț albastru-închis, înconjurată de raze, purtând deasupra coroana regală. Centrul Crucii, în formă de medalion, este de smalț roșu, având în față vulturul și în dos coroana și cifra regală. Împrejurul medalionului de smalț roșu, în față, este un cerc de smalț albastru-închis, ca mai sus, pe care stă scrisă deviza: *** „IN FIDE SALUS” (SALVAREA ÎN CREDINȚĂ). Cercul de smalț albastru-închis este înconjurat și el de o ghirlandă de ramuri de stejar verde care, de asemenea, este și împrejurul medalionului de smalț roșu, în dos. Însemnele Ordinului sunt de argint pentru Cavaleri și de aur pentru celelalte grade. Panglica este moarată roșie, cu câte două dungi albastru închis pe fiecare margine, iar Ofițerii mai poartă, deasupra, la centru, o rozetă cu un diametru de 25 mm».
Conform Regulamentului pentru punerea în aplicare a legii relativă la instituirea Ordinului „Coroana României”, sancționat prin Decretul Regal nr. 3506 din 11 octombrie 1906, «Ordinul „Coroana României” este o cruce cu brațe egale; fiecare braț este de smalț roșu având împrejur o dungă de smalț alb; între brațe, cifra Regelui Carol I. În mijlocul crucii, în față și în dos, este un medalion de smalț roșu, cu un cerc de smalț alb, împrejurul medalionului. Pe smalțul roșu, în față, se află imaginea în miniatură a Coroanei Regale de oțel (făurită din metalul unuia dintre tunurile luate ca trofee de la inamic, în bătălia de la Plevna de la 28 noiembrie 1877), iar pe cercul de smalț alb este scris, în partea de sus, „PRIN NOI ÎNȘINE”, iar în partea de jos, „14 MARTIE 1881” (data proclamării Regatului României). Reversul (dosul) medalionului poartă scris, la mijloc, pe smalțul roșu, în linie orizontală „10 MAI” (data încoronării) și împrejur, pe cercul de smalț alb: „1866 – 1877 – 1881” (datele urcării pe Tron, proclamării Independenței și proclamării Regatului). Cifra regală, între brațele crucii, ca și montura crucii, este de argint pentru Cavaleri și de aur pentru celelalte grade. Diametrul crucii este de 40 mm pentru Cavaleri și Ofițeri. Panglica este moarată de culoare albastru-închis cu câte o dungă pe fiecare margine de culoarea oțelului, dunga lată de 6 mm la Cavaleri și Ofițeri. Pe deasupra panglicii, la Ofițeri, mai este o rozetă cu un diametru de 25 mm».
Prezentarea de față constituie un imbold pentru depistarea, salvarea, cercetarea și punerea în circuit și a altor asemenea vestigii, rămase mai puțin cunoscute.
Laurențiu-Ștefan SZEMKOVICS
(Revista UZP nr. 28/2022)
NOTĂ:
Documentele prezentate confirmă modul în care suveranii României moderne au apreciat și recompensat cu cele mai marcante decorații ale statului, între alte personalități ale vremii, și reprezentanți ai scrisului și presei românești, fie ei editori, tipografi sau ziariști,.
Recunoașterea activităților și calității profesionale a unor jurnaliști, care au fost decorați de către cele mai înalte autorități ale statului român din acea vreme, este un exemplu de atitudine socială, culturală și civică, prin care au fost recunoscute și apreciate, indirect și implicit, presa românească și realizatorii acesteia.