Much Love-ul Claudiei Motea: Teatru cu dragoste de Elena-Carmen Bobocescu, drd. Studii Literare și Culturale
Actrița și scriitoarea Claudia Motea și-a lansat o nouă apariție editorială în noiembrie 2019 Târgul de Carte Gaudeamus : Much Love. Volumul apărut sub egida editurii Libris poartă subtitlul: Decalog Teatral, care reprezinta nu doar o referință la cele zece piese diferite care îl compun , ci și o declarație de dragoste și fidelitate a autoarei pentru arta dramatică, atât ca text cât și ca interpretare.
Decalogul teatral propus constă,așadar, dintr-un grupaj de texte dramatice inedite, dintre care patru sunt scrise chiar de autoare, iar șase sunt traduceri ale unor piese din dramaturgia contemporană nord americană. Piesele, provenite din spații culturale variate și uneori epoci diferite, ne spun fiecare o poveste despre dragoste (sau lipsa ei) prin dialogurile sau monologurile personajelor.
Textele reflectă, de asemenea, diversitatea culturală a autoarei care abordează literatura dramatică din perspective multiple: ca actriță, scenaristă și regizoare. Claudia Motea scrie întotdeauna cu un ochi spre scenă: dramaturgia este creată pentru a fi jucată, iar piesele alese constituie o pledoarie în acest sens.
Asfel, prima piesă cu o pronunțată tușă autobiografică , Iubește-mă America, redă cu multă ingenuitate și aplomb avatarurile unei actrițe românce în Statele Unite. Personajul principal, Stela, originară la fel ca și autoarea din Oltenia, poartă un nume predestinat a stăluci pe scenă. Confruntându-se cu dificultăți de ordin lingvistic și material, ea face eforturi susținute pentru a-și îndeplini visul american: împlinirea profesională și sentimentală în New Yorkul cosmopolit . Pusă adeseori în fața unor alegeri dureroase sau a unor compromisuri pentru a rezista pe târâmul dorit, Stela refuză soluțiile facile, repetând în momente critice o frază din Cehov care-i servește de busolă morală: „Să știi să-ți porți crucea și să-ți păstrezi credința.” În opoziție cu olteanca romantică și visătoare, Nely G e prototipul moldovencei pragmatice care nu se dă în lături de la niciun aranjament dubios ce ar putea să asigure obținerea mult doritului greencard. Frustă și generoasă, ea ii propune Stelei o serie de soluții la limita moralității pentru a o ajuta să rămână pe teritoriul american și să-și împlinească visul. Finalul surprinzător, Deux ex machina, ne apare ca o confirmare a valorilor și opțiunilor morale ale Stelei.
„Asta-i iubirea!” este o fantezie retro în care cele două personaje, Romeo și Julieta, inspirate din piesa cu același nume a marelui dramaturg englez William Shakespeare, rescriu faimoasa scenă a balconului de o manieră ușor parodică, accentul căzând pe glosolalia celor două personaje, ce apar mai curând ca două simboluri ale unei diaspore culturale ce-și caută rădăcini prin revizitarea unui ethos și eros comun.
Brâncuși, Mon Amour este o mini-piesă alcătuită din nouă monologuri rostite de nouă femei-nouă iubite mai mult sau mai puțin cunoscute ale marelui sculptor român: Maria Tănase, Eilleen Lane, Mademoiselle Pogany, Peggy Guggenheim, Madame Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Franchon și Milița Pătrașcu. Deși Brâncuși nu este prezent ca personaj, fiecare monolog relevă o fațetă indedită a maestrulu i, așa cum a fost perceput de aceste femei iubite, care l-au inspirat aproape toate în crearea unor opere nemuritoare. Brâncuși bărbatul și artistul rămâne până la sfârșit un personaj misterios și inaccesibil.
Eminescu – Veronica – Dragoste eternă este un scurt monolog purtat de personajul Veronica Micle, cunoscuta iubită a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu. Pornind de la un citat „În om este un șir nesfârșit de oameni”, Veronica face o incursiune dramatică în zbuciumata ei poveste de dragoste cu marele poet, o meditație presărată cu versuri și pasaje din epistole scrise de Eminul ei iubit, care evocă momentele cheie ale unei relații complicate presărate cu gelozii, infidelități și multă dragoste.
Celelalte șase texte dramatice din volum aparțin unor autori anglofoni Kristen Thompson (Canada) – Eu, Claudia, Maryjane Cruise Imortele, Paturi separate, Norm Foster (– Ah, vecină, vecină!, Joelle Arqueros – Sex , Relații și câteodată …iubire și Willy Russel – Vacanță în Ibiza. Prin selecția lor, Claudia Motea dovedește nu doar fler și apetență pentru un teatru contemporan de calitatea, ci și reale calități de traducător literar si ambasador cultural.
Eu, Claudia, reprezintă un remarcabil exercițiu teatral de imaginație și virtuozitate artistică. Este alcătuit dintr-o serie de monoloage ce au ca temă centrală tribulațiile unei fete de vârsta pubertății, aflată în plină criză de identitate și familială. Cele patru personaje (Claudia, bunicul Douglas, prietena tatălui ei Leslie și îngrijitorul) iau cuvântul succesiv, transformându-se ca prin magie unul în celălalt. Piesa, al cărui titlu parodiază un roman celebru Eu, Claudiu împărat, a fost concepută de actrița și dramaturga Kristen Thompson, care a și interpretat-o ca un one woman show, trecând de la un personaj la altul prin intermediul unor măști.
O altă autoare remarcabilă, Maryjane Cruise explorează în ambele piese din acest volum problemele relațiilor de cuplu, evidențiate în special prin intermediul personajelor feminine. Primul text dramatic, Imortele, este compus dintr-o serie de monoloage succesive purtate de trei femei de vârsta a doua, care traversează perioade dificile din viața lor (Vi are un soț paralizat, Iris un soț infidel și sarcini pierdute, iar Lil este singură și lipsită de succes în profesie și în dragoste). Meditând asupra tribulațiiilor trecutului, fiecare dintre cele trei se află în căutarea unui sens al vieții și mai ales, a fericirii. Deși cele trei femei nu interacționează deloc pe parcursul piesei, la final destinele lor se intersectează și se influențează pozitiv, deznodămândul constituind o remarcabilă lecție de speranță și dragoste.
Cea de-a doua piesă, Paturi Separate, explorează dificultățile ce pot marca o relație de cuplu prin intermediul a două perechi căsătorite provenite din medii sociale diferite și cu aspirații de viață diferite. Astfel, „Ernie și Twink încearcă să aducă sfârâiala înapoi în căsătoria lor, iar Beth și Blake încearcă s-o păstreze. În actul doi, paturile se vor apropia.” O dată în plus ni se demonstrează că aparențele înșală și că fericirea poate fi găsită în cele mai puțin așteptate locuri, uneori chiar lângă noi, iar uneori este necesar un impuls sau o întâmplare neobișnuită pentru a realiza acest lucru.
Ah, Vecină, Vecină de Norm Foster este o comedie-dramă ce îl are ca personaj principal pe John Cummings, bărbat divorțat, jurnalist și scriitor în devenire, iar ca motiv esențial relațiile lui complicate cu trei femei care-i devin temporar vecine de apartament. Toată piesa pivotează în jurul lui John, un bărbat „turnesol” care ajută involuntar trei femei să-și găsească un sens în viață, fără ca el să evolueze de la condiția de observator sau partener pasiv. Astfel, în timp ce atât Fay, Angel și Gina vor evolua în urma întâlnirii cu John, el va rămâne un personaj static și previzibil până la final și nu va reuși niciodată să-și scrie romanul pe care îl are în minte, lăsându-se mereu distras de apariția unei noi vecine. Textul dramatic este construit cu măiestrie, autorul fiind unul dintre cei mai jucați dramaturgi canadieni, iar traducerea este și la rândul ei originală și savuroasă, pe alocuri Claudia Motea alegând simboluri culturale locale pentru a reda nume și piese de referință din cultura nordamericană. Această alegere este menită să atragă un public românesc fie din diaspora fie din țară într-o inedită aventură teatrală presărată cu reminiscențe culturale comune.
Sex, Relații și câteodată… iubire al autoarei americane Joelle Arqueros este compus ca un potpuriu de voci distincte care evocă diferite tipuri de dragoste sau relații, de la cea carnală, neangajantă, până la cea egoistă, deviantă sau obsedant destructivă. Caracterele nu sunt individualizate nominal, ci prin tipul de relaționare afectivă pe care-l propun, reprezentând mai degrabă tipologii comportamentale și afective, evidențiate în cele 19 monoloage succesive distincte .
Vacanță la Ibiza este poate cel mai amuzant și mai atrăgător dintre textele traduse. Din nou, este o piesă cu un singur personaj care monologhează pe parcursul a două acte. Shirley, o cadragenară simpatică este prinsă într-un cotidian fad în care se simte anihilată ca persoană, ea trăind de ani de zile cu „frâna de suflet trasă”. O excursie la Ibiza la invitația unei prietene îi oferă ocazia unei reevaluări personale și a câștigării unei autonomii mult dorite. După ce și-a refuzat ani de zile evoluția ca persoană, Shirley se redescoperă ieșind din tutela familială auto-impusă- printr-un act de curaj nebunesc pentru cei din anturajul apropiat. Pentru ea vacanța la Ibiza nu va fi un simplu voiaj de destindere, ci și o cale către cea mai importantă formă de cunoaștere: cunoașterea de sine. Întâmplările prin care trece, povestite cu o autoironie devastatoare de Shirley însăși, o ajută să se redefinească și să-și afirme prioritățile ca femeie. Și în această piesă originalitatea traducătoarei își spune cuvântul, prin maniera în care adaptează referințe culturale anglofone la spațiul cultural românească. Personajul este o femeie fermecătoare cu un remarcabil simț al umorului, căreia o actriță înzestrată cu un talent proteic, precum Claudia Motea, i-ar putea insufla o existență scenică strălucitoare.
Personalitatea complexă, vivacitatea actriței transpare de altfel și în celelalte piese; Claudia Motea scrie și traduce cu ochiul la cititor, pe care, prin performanța ei lingvistică și artistică îl transformă în spectator. Pentru oricine o cunoaște pe scenă, dar chiar și în afara ei, devine evident că experiența teatrală își pune amprenta pe toate creațiile ei literare. Dramaturgă, poetă, traducătoare talentată, Claudia Motea este o artistă pentru toate gusturile și toate anotimpurile.
Intitulându-și volumul Much Love, o sintagmă folosită uzual în mediul anglofon pentru a exprima un salut de despărțire adresat prietenilor, Claudia Motea își adresează creația artistică tuturor iubitorilor de teatru și de lectură. Este o invitație căreia, în așteptarea vizionării unui spectacol în care actrița Claudia Motea va da viață personajelor descrise și pieselor pe care le-a tradus cu atâta talent și pasiune, nu putem decât să-i răspundem cu nespusă bucurie și multă dragoste.