◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

„Personalități ale Reșiței în an jubiliar 250”

În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, Doina Dascălu-Bogdan, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare. Cu toții facem parte din marea familie a noastră, a tuturora, a celor care sărbătorim cu sufletul Reșița, la 250 de ani de industrie!
În perioada 1 – 15 martie 2021 vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

  1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
  2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Astăzi, duminică, 7 martie 2021, vom citi răspunsurile profesorului Silviu Rogobete și ale directoarei de proiecte Camelia Mingasson:

Silviu Rogobete, prof. univ. dr., fost Consul General al României în Africa de Sud, Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Onorat de această invitație, cu permisiunea dumneavoastră voi împărți întrebarea în două. Mai întâi ce înseamnă Reșița pentru mine? Fiind locul copilăriei si al adolescenței, este în primul rând paradisul inocenței și al bucuriei, un paradis pierdut, dar în mod cert neuitat. Locuind in Piața Lenin 1 / actuala Traian Vuia, am avut șansa să copilăresc în parcul din fața „Blocului 800”, locul unde brazii care acum sunt înalți de 15 metri erau „căluții” peste care săream în fugă împreună cu o trupa excepțională de copii. Ca mulți dintre copiii reșițeni din acele vremuri, de la 5-6 ani am făcut „cunoștință”, aproape concomitent, cu bazinul de înot, cu sala de gimnastică de la Casa de cultură și evident, cu Prietenii munților și schiul pe Semenic. Antrenamentul pentru Semenic se întâmpla oarecum în „curtea blocului”, adică pe Dealul Golului, de unde îmi amintesc perfect si acum traseul pe care mă întorceam pe schiuri, împreună cu tatăl meu, până acasă! Mai apoi, orele de la Bastilia transformate de câteva ori în superbe escapade clandestine la Barajul Secu, la „o baie”! Toate acestea nu pot fi uitate.
Trecând acum la partea a doua a întrebării, aceste experiențe se legau cumva organic de Uzinele din Reșița. Oarecum paradoxal, spațiul natural de excepție coexista cumva armonios cu spațiul industrial! Te-ai aștepta ca asta sa fie imposibil! Nu și in Reșița. In Reșița, superba si bogata natură se îmbină cu o bogată tradiție tehnică, perpetuată de-a lungul generațiilor. Tatăl meu, Ilie Rogobete, care a intrat in Uzină la 12 ani, m-a dus și pe mine, tot la 10-12 ani în primele ture de uzină. A făcut-o cu aceeași lejeritate si naturalețea cu care m-a așezat pe schiuri la patru ani! Evident că nu ai cum să uiți urcatul până în vârful furnalului pe scările exterioare, învățând că acolo focul nu fusese stins de peste două veacuri! Nu ai cum sa uiți șarjele imense de oțel topit care rulau in laminoare, motoarele Diesel navale înalte cât un bloc cu trei etaje sau motoarele pentru locomotive, nu mai puțin impresionante. Ca semn că aceste vizite m-au marcat, prima mea aventură academică a fost Facultatea de Mecanică din Timișoara, cu multe ore petrecute in uzinele din Reșița acelei perioade a anilor 1980. Deși libertatea dobândită după 1989 mi-a oferit șansa unui nou început academic in Marea Britanie, Reșița așa cum am cunoscut-o în acei ani, își păstrează o magie greu de egalat.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Magia dată de istoria Reșiței nu are voie sa dispară. Dragi reșițeni, dacă v-ați intersectat în vreun fel cu ea, asigurați-vă că e bine dusă mai departe! Dacă nu o cunoașteți, faceți tot ce se poate să o însușiți! Sunt puține locuri în lume care au șansa să beneficieze de o asemenea istorie! Un oraș a cărui tradiție tehnică trece acum dincolo de un sfert de mileniu poate și trebuie să se reinventeze. La ceas aniversar, doresc ca Reșița și reșițenii, precum Pasărea Phoenix, să renască din propria cenușă! La mulți ani!

Continuarea pe UZPR Caraș-Severin

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *