◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

NOBEL CONTRA NOBEL

„Nobel contra Nobel” își intitula Laurențiu Ulici (1943-2000), una dintre cărțile sale celebre, apărută în 1988, punând față în față, începând din 1901, laureații Premiului Nobel din fiecare an, cu câte un autor cu nimic mai prejos decât laureații, dar care nu au luat niciodată acest premiu. Nu era doar pretextul unei substanțiale antologii de literatură universală, ci și o demonstrație a faptului că, în măsura în care consacră, acest premiu face și flagrante nedreptăți, că, vrând să consacre o scară a valorilor, a ajuns să demoleze chiar scara valorilor, din motive ascunse bine în culisele acordării premiilor.

„Lista lui Ulici” pare parcă mai dreaptă și mai consistentă decât lista Academiei Suedeze, cea care a fost investită cu autoritatea acordării premiului Nobel. „Lista lui Ulici” cuprinde nume grele, începând cu Lev Tolstoi, care ar fi fost deasupra lui Sully Prudhomme, distins cu primul Premiu Nobel. Timpul pare că-i dă dreptate lui Ulici.

Dar lista lui cuprinde și alte nume de notorietate, precum H. Ibsen, M. Twain, A.P. Cehov, A. Strindberg, J. London, G. Trakl,  M. Proust, F. Kafka,  R. M. Rilke, J. Joyce, C. Sandburg, C. Kavafis, F. Pesoa, M. Bulgakov,  F.G. Lorca, S. Esenin, C. Pavese etc. etc. și, din nou, aceeași senzație că cei nepremiați sunt mai merituoși decât cei premiați.

Oricum, ar fi trebuit acordate mult mai multe premii Nobel pentru Literatură, pentru a se face o minimă dreptate, pentru a nu fi trezite suspiciuni, indignări, revolte, frustrări…

Ceea ce face Laurențiu Ulici, nu ca un strigăt de disperare, este să semnaleze că Premiul Nobel pentru Literatură a creat și „victime”, afectați nefiind doar autori, ci și literaturi. Iar între cei prejudiciați sunt și autorii români, literatură română în întregul ei, care a avut destule temeiuri să-și reclame recunoașterile necesare. Între acestea, primul care e în lista nedreptățiților e pus I.L. Caragiale, care ar fi putut lua Premiul Nobel în 1911, când a fost distins germanul Paul von Heyse. Pentru 1940, an în care premiul nu a fost acordat, Ulici îl propune pe Liviu Rebreanu. În 1950, îl propune pe Tudor Arghezi, premiul fiind luat de englezul Bertrand Russell. În 1960, premiul a fost acordat lui Saint John Perse, în timp ce Ulici l-ar fi văzut potrivit pe Lucian Blaga. În 1977, Ulici îl vede îndreptățit pe Eugene Ionesco, Academia Suedeză decizând însă ca laureat pe Vicente Aleixaindre. Pentru 1980, Nichita Stănescu, considera Ulici, ar fi fost mai potrivit decât Czeslaw Milosz.

După anul apariției cărții lui Ulici, acesta mai propunea, pentru 2000, pe Marin Sorescu.

Nichita Stănescu (1933-1983) și Marin Sorescu (1936-1996) au fost propuși pentru acest premiu, probabil că au fost incluși și pe listele „de așteptare”, între nominalizați. Când arhivele acordării acestor premii se vor face publice, se va afla cât zvon și câtă realitate există în aceste „zvonuri”.

Au mai fost vehiculate și alte nume de-a lungul anilor – Mircea Eliade, Norman Manea, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu…

Singurul scriitor „român” care a luat acest premiu, în 2009, Herta Muller, nu mai era … român, ea fiind înregistrată ca scriitoare germană, născută în România.

Din nou, apele Premiului Nobel pentru Literatură pentru anul în curs încep să se tulbure.

Pe de o parte, e vehiculat numele Anei Blandiana, recunoscută internațional, distinsă cu numeroase premii, cu operă de disidentă, care ar fi prima pe listă, dintre români, susținută și de Fundația „Doina Cornea”, dar există și un curent de opinie și interese care îl împing în față pe Mircea Cărtărescu, considerându-l déjà inclus în lista „scurtă” de cinci nominalizați, deși numele celor propuși și ale celor care au făcut propuneri sunt secrete 50 de ani!

Cu toate acestea, deși operele sunt la vedere, cărțile se fac în culise.

Iar Academia Suedeză își are și ea „sensibilitățile” ei. E însă politica Premiului Nobel foarte sensibilă și la valoare? Un „complet” (comitet) de 18 „judecători” ar putea să facă dreptate și pentru literatura română și pentru cel care binemerită cu adevărat încununarea cu Nobel! S-ar cuveni, după 120 de ani de așteptări!

NICOLAE BĂCIUȚ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *