Acum ceva timp, am pășit în biroul lui Adrian Găzdaru, Managerul Teatrului Excelsior, pentru o discuție despre proiectele pe care am bucuria să le realizez alături de instituția pe care o dezvoltă atât de frumos! Privirea mi s-a oprit pe macheta din mijlocul mesei de ședințe. „Vreau să fac un spectacol pentru Centenar, un spectacol cum n-a mai fost”, îmi spune, văzând că eram captivată de universul în miniatură pe care îl tot măsuram din priviri.
Atunci mi-a spus despre cele douăzeci și două de case, despre biserică și han… Toate cu proiect de construcție și gândite până în cel mai mic detaliu să reziste oricăror provocări, dar toate parcă teleportate de acum șase sute de ani. Recunosc, mi s-a părut atât de greu de realizat acest spectacol, încât n-am putut nici măcar să-mi imaginez cum ar arăta seara premierei!!! Dar Adrian Găzdaru a continuat să-mi spună cum ar arăta acest muzeu viu al Centenarului în Piața Constituției, cum publicul îl va vizita gratuit în săptămânile în care va fi expus în centrul Bucureștiului, cum se vor juca toți copiii cu animalele din mica fermă și cum biserica pictată și pe dinăuntru și pe dinafară ne va reaminti de adevăratele repere ale neamului nostru. L-am văzut apoi bucurându-se ca un copil de planul celei mai mari gradene rotative din istoria spectacolelor de pretutindeni… Un vis, și ea!
Au trecut luni, apoi săptămâni în care a muncit alături de echipa sa. A continuat să viseze și să lucreze. L-am văzut în întâlniri cu oameni importanți dar și cu 
bormașina, fixând ultimele detalii ale construcțiilor. Și, când a fost aproape de final, l-am întrebat cum a reușit… „Indiferent de cine suntem, de ce ocupație avem, indiferent de ce am ales să facem pentru țara aceasta sau ce culoare politică ne place, Centenarul e al nostru, al românilor, și ar trebui să îl sărbătorim cum se cuvine!”, mi-a spus.
Și-atunci am înțeles că spectacolul „Vlaicu Vodă”, eveniment organizat de Primăria Capitalei prin Teatrul Excelsior nu ne arată doar timpurile de acum șase sute de ani, ci, mai ales, ne invită să fim ÎMPREUNĂ în sărbătorirea Centenarului.
M-am bucurat că unii colegi din media au aflat de la mine de această producție unică și m-am bucurat și mai tare văzând cum publicul e cuprins de emoție la finalul fiecărei reprezentații. Și, recunosc, mi-au dat lacrimile atunci când am văzut uriașa gradenă rotindu-se pentru prima dată! Cu ceva timp în urmă, era doar o „jucărie”, pe o masă de ședințe.
Spectacolul „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila a fost mai mult decât o lecție de istorie! Am văzut urmăriri tensionate într-o pădure adevărată răsărită peste dalele din Piața Constituției, o petrecere cu dans, muzică și voie bună la han, sute de actori și oameni în figurație. M-au impresionat rugăciunea lui Vlaicu Vodă și corul care a ajutat-o să se înalțe la cer, în fața bisericii. M-au impresionat ecoul pe care Piața Constituției l-a dat strigătului lui Vlaicu: „Trăiască Țara Românească” și oprirea gradenei pe care stă publicul, cu fața la Palatul Parlamentului.
Dincolo de murmurul neîntrerupt al media, dincolo de alte experiențe teatrale, ecourile spectacolului „Vlaicu Vodă” ne vor urmări multă vreme. Pentru toți cei care înțelegem că acest proiect a fost întru bucuria tuturor românilor, va rămâne una dintre cele mai frumoase experiențe!!! Pentru aceia care au și-au umbrit singuri bucuria de a ocupa un loc pe gradenă din motive de context politic sau pentru că și-ar fi dorit ei să facă o asemenea producție… va rămâne regretul că au pierdut însemnătatea sărbătoririi Centenarului.
Am vrut să scriu nu pentru a vă povesti subiectul piesei, nici pentru a intra în detalii de nuanță pe care regizorul Horia Suru le-a surprins atât de iscusit și, poate, nici pentru a încerca să pun în cuvinte magia pe care scenograful Cristian Marin a făcut-o astfel încât să construiască un sat medieval în mijlocul Bucureștiului. Ar trebui să vedeți entuziasmul pe care-l citesc în privirea Mariei Rotar, Directorul Adjunct al Teatrului Excelsior, ori de câte ori se întâlnește cu echipa formată din 700 de oameni!
Am vrut să vă scriu cum un important proiect de Centenar a pornit de la un om. Un om care a avut un vis: Adrian Găzdaru.
Ppe 26 august, a avut loc ultima reprezentație programată a acestui proiect. Pare că Dumnezeu a potrivit timpul, pentru a răsplăti pasiunea acestui om, în ziua Sfântului Adrian!
Eveline Păuna / UZPR