default-logo

Nașterea Maicii Domnului

Ca în fiecare an, la 8 septembrie sărbătorim Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria.

Noul Testament nu menționează Nașterea Maicii Domnului, dar Sfânta Tradiție temeluită de către Părinții Bisericii și o scriere apocrifă din secolul al II-lea consemnează acest moment important din istoria mântuirii neamului omenesc.

Sfânta Fecioară Maria, despre care dau mărturie, cu sute de ani înainte, prorocii Vechiului Testament, s-a născut din vârstnicii, dar binecredincioșii ei părinți Ioachim și Ana, în localitatea Nazaret.

Dreptul Ioachim făcea parte din tribul lui Iuda, seminție pe care Dumnezeu a ales-o să domnească peste poporul Său, iar evlavioasa Ana, al cărei nume se traduce prin cuvântul „har”, era membră a tribului Levi, din care erau aleși preoții Vechiului Testament.

Așadar, Maica Domnului are între ascendenții săi pe regii și preoții Vechiului Testament, unșii Domnului pentru aceste înalte demnități pe pământ.

Maria, unul dintre cele mai frumoase și mai răspândite nume, născută de Ana, adică din „har”, provine de la ebraicul „Miriam” (nume foarte întâlnit la poporul iudaic și în Vechiul Testament) și înseamnă „cea bine mirositoare”, „cea plăcută”, „Stăpână”, „Doamnă”, „steaua mării”, „cea aleasă”.

Biserica primară, formată din Sfinții Apostoli și din ucenicii Domnului, din miile de suflete încreștinate după Pogorârea Duhului Sfânt și din cei ce au fost botezați în Țara Sfântă, în Asia Mică, în Grecia și Roma, precum și Sfinții Părinți ai pustiei și ai Sinoadelor Ecumenice, Bisericile întemeiate în primele secole de propovăduire a Evangheliei și după aceea, au cinstit-o și au iubit-o pe Maica Domnului Iisus Hristos și i-au rânduit mai multe zile de sărbătoare, între care prima este la începutul anului bisericesc, adică Nașterea (8 septembrie), iar ultima, Adormirea, la sfârșitul acestui an, 15 august.

Prima atestarea a sărbătorii „Nașterea Maicii Domnului” este consemnată de istoria bisericească în secolul al IV-lea, mai întâi în Răsărit și, ceva mai târziu, în Apus.

 Unul dintre cei mai cunoscuți Sfinți Părinți ai Bisericii noastre, Grigorie Palama, scria că „sfânta sărbătoare și prăznuire pe care o aducem azi e prima a rechemării și replăsmuirii noastre în har, cea în care au început să se facă în noi toate și să se introducă în locul celor trecătoare ale Legii celei dăinuitoare, în locul literei Duhul și în locul umbrelor adevărul/realitatea”.

Sfântul Grigorie Palama o numește pe Sfânta Fecioară Maria „cort” însuflețit și nefăcut de mână a lui Dumnezeu, „chivot” cuvântător și duhovnicesc al Pâinii Vieții care ne-a fost trimisă, „din ceruri cu adevărat”.

Mergând pe firul străvechilor profeții vechi-testamentare, același Sfânt Părinte ne învață că „astăzi a odrăslit „toiagul” profețit „din rădăcina lui Iisus” din care „a răsărit o floare” (Is. 11,1).

Această „floare” care a înflorit din „toiagul mult lăudat al lui Iisus” este copila pururea fecioară înainte și după naștere, a cărei naștere dintr-o femeie stearpă o prăznuim azi”.

Învățătura pe care Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului a încredințat-o Bisericii și nouă tuturor, la acest mărit și binecuvântat praznic, este de o frumusețe duhovnicească aparte. Iată cuvintele sale: „Toți trebuie să aduceți în comun Fecioarei prăznuite acum darul cel mai iubit și mai propriu: sfințirea voastră și curățirea trupului prin înfrânare și rugăciune” (Apud: Diac. Ioan I. Ică Jr., Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, DeisisSibiu, 2008, p. 371 și 376).

În toamna anului 1931, când a fost săvârșită slujba de sfințire a locului și de punere a pietrei de temelie pentru construirea bisericii din cartierul Iosefin sau Principele Carol, și la 08 septembrie 1936, când noul lăcaș de cult a fost târnosit, preotul ctitor Ioan Imbroane și credincioșii parohiei au hotărât ca hramul acestuia să fie sărbătoarea „Nașterea Maicii Domnului”.

Dacă prin purtarea de grijă a Părintelui ceresc a luat naștere parohia Timișoara Principele Carol/Iosefin, la 17 aprilie 1921 și a fost construită biserica parohială (între anii 1931-1936), odrăslind astfel ortodoxia românească într-un cartier preponderent german al Timișoarei, se cuvenea ca cele două înfăptuiri să fie așezate sub omoforul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, prin care s-a făcut începutul mântuirii noastre și a cărei Naștere o preamărim la 8 septembrie.


Programul bisericesc și cultural al sărbătorii de hram este următorul:

  • Miercuri, 8 septembrie, ora 9:30, Sfânta Liturghie, urmată de parastasul pentru ctitori și de binecuvântarea praznicelor;

– ora 11:30, lansarea monografiei parohiale, ediția a II-a, prezentată de prof. dr. Ioan David și a volumului omagial „Credință, cultură și vrednicie în slujirea altarului bănățean”, prezentat de preot dr. Daniel Aron Alic.

                                                                          Preot dr. Ionel Popescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.